Gutău nu este nici deţinut şi nici om liber, el este judecat cu… celeritate !

De Emanoil Popescu (2011-09-02 17:38:00)

Măreşte imaginea

Fostul primar Mircia Gutău a rămas în penitenciar. Am trecut astăzi pe la Biroul Notarial, unde ştiam că o găsesc pe doamna Mariana Gutău. Mi-a vorbit despre procedura de “celeritate” pe care Justiţia o aplică în cazul soţului său. N-am mai înţeles nimic. Ce dracului celeritate mai este în acest proces ?

Am început să urăsc sincer idea aceea fără conţinut – “Să lăsăm Justiţia să-şi facă datoria. Avem încredere în Justiţie şi nu ne substituim ei !”. Mare tâmpenie ! Cu alte cuvinte, în postura în care s-au dovedit că sunt atâtea erori judiciare, ca să nu le numesc altfel, eu, cetăţean român, plătitor de taxe şi impozite, deci şi salariul lor baban, nici măcar nu am dreptul să comentez ? Mergând pe acelaşi fir logic, tot eu, amărăşteanul de cetăţean, să suport şi să plătesc în locul acestor… inamovibili şi inamendabili când C.E.D.O. dă verdit pozitiv unui nedreptăţit de Justiţia din Românica ?

Să mă întorc la cazul fostului primar Gutău. Soţia sa, cu nedisimulată revoltă în glas, se întreba că acum s-a cerut “procedura de celeritate, dar ce înţeleg ei prin celeritate nu mai ştiu. Îmi vine să-mi iau paşaport şi să plec dracului din ţara asta !”. Fulgerător m-am gândit la expresia – “Să nu dea Dumnezeu mai mult decât omul poate să ducă !”. Până acum Justiţia "dumnezeiască", scuze pentru construcţia cu iz blasfemiator, tot dă şi dă şi nu se mai opreşte.

Celeritate este un termen mai rar uzitat şi în traducere liberă înseamnă repeziciune sau iuţeală ori tocmai de acest lucru nu putem acuza Justiţia, de celeritate. Judecătorii Curţii Europene a Drepturilor Omului de la Strasbourg au condamnat România pentru lipsa de celeritate în nenumărate rânduri. Atunci eu de ce aş mai crede în celeritate şi cu atât mai mult doamna Mariana Gutău ?

“Acum, Mircia nu este nici deţinut şi nici om liber ! Nu i se mai dă voie să iasă la muncă. Îţi imaginezi cum se simte şi prin ce trece un om energic ca el ?”, a mai spus plină de amărăciune Mariana Gutău. Aş fi vrut s-o încurajez, dar am rămas fără cuvinte în faţa acestui caz nedrept.

Pentru a vă completa imaginea asupra acestui caz vă prezint un fragment din ceea ce a publicat domnul Romeo Popescu: “În sala de judecată, unde s-au analizat cererile de liberare condiţionată, s-au aflat 32 de deţinuţi, toţi îndeplinind condiţiile cerute de lege, pentru a pleca acasă mai devreme din penitenciar. La toate celelalte 31 de procese desfăşurate, în completul de judecată a participat, ca acuzator din partea statului, un procuror „civil”, de la Parchetul de pe lângă Judecătoria Tr. Severin. Numai la procesul lui Mircia Gutău a ţinut să fie prezent un procuror de la DNA. Totul a fost premeditat, iar judecătorul de şedinţă (Ionuţ Mudava) a fost co-părtaş la „aranjament”, altfel nu suspenda şedinţa de judecată, pentru a veni, de la Craiova, un procuror DNA – special trimis pentru cauza ex-primarului nostru. Iar poziţia procurorului anticorupţie a fost împotriva liberării lui condiţionate, acesta folosindu-se de argumente puerile, prostești şi tendenţioase, definind gradul de răzbunare (politică?) a aparatului de stat, împotriva unui nevinovat, condamnat pentru a fi scos în decor din politicul judeţean şi românesc. Sarcina procurorului de la DNA se sfârşeşte după încheierea anchetei, constituirea rechizitoriului şi trimiterea inculpatului în instanţa de judecată. După ce s-a pronunţat o hotărâre definitivă şi irevocabilă într-o cauză, rolul său încetează, Codul de Procedură Penală nespecificând în mod expres translatarea supravegherii cauzelor ce decurg din şi după condamnare, în sarcina procurorilor DNA, ci în sarcina unui procuror din raza jurisdicţională unde se află arondată instituţia Judecătorie implicată în analiza infracţiunilor. De aici, rezultă că prezenţa procurorului DNA la Tr. Severin este un act forţat, premeditat, o continuare a pedepsei politice aplicată fostului primar PDL al Râmnicului.”.

Stranie situaţie, nu ? Cu atât mai stranie cu cât unui om îi este măreşte în mod sadic suferinţa. Ce aş putea să mai spun ? În ultima vreme, am insistat la multe poticneli ale Justiţiei şi majoritatea sunt în domeniul penal. Explicaţia nu poate fi pusă pe rolul întâmplării. Aservirea politică a procurorilor şi presiunile constante asupra judecătorilor sunt extrem de vizibile atunci când vine vorba de cauze penale. Acestea sunt, după părerea mea, de multe ori regizate. Trimiterea este clară, spre moartea Justiţiei în România şi mai ales în mintea cetăţeanul. Este din ce în ce mai vizibil acest fapt şi este mai dureros decât ne putem imagina.

A judeca cu celeritate înseamnă că, din momentul declanşarii unui proces şi până când el se soluţionează, trebuie să se scurgă un timp cât se poate de rezonabil. Dacă un proces obişnuit, cum este şi cel al lui Mircia Gutău, se termină la Sfântul Aşteaptă, atunci nu se mai poate spune că Justiţia face dreptate. Dimpotrivă ! Această stare de fapt creează drame şi haos. Nu pot să-mi permit totuşi să-i acuz pe magistraţi că trag de timp cu mare talent, chiar dacă scuza mereu invocată este multitudinea de procese pe care le au pe cap, dar am certitudinea că în cazul Gutău originea acestor amânări îmbracă substraturi uşor de bănuit.