Oraşul Corabia – ca un muribund bolnav de scleroză în plăci!

De Dumitru Sârghie (2011-08-03 18:40:47)

Măreşte imaginea

Cu ani buni în urmă, l-am cunoscut pe primarul ţărănist al Corabiei, doctorul Adrian Vlad. Primul primar creştin de după 1989 al Cetăţii Corabia, care a trecut dincolo – în moarte – cu discreţia şi bunul-simţ ce i-au străjuit cele 68 de primăveri petrecute pe acest pământ.

Ceea ce m-a fascinat la acest primar, care a avut şi el păcatele sale, a fost tocmai faptul că el a negociat Speranţa Corabiei cu Dumnezeu, căutând să îndrepte, pe cale naturală şi obiectivă (şi mai puţin pe cale politică) lucrurile, în acest triunghi al unei lumi fascinante şi mirifice, aşa cum a fost pe vremuri frumosul oraş dunărean. Prosper, cu burghezi adevăraţi, cu hamali disciplinaţi şi negustori de toate felurile şi nuanţele, cu dame de lux, de consum şi fete cu ochi oblici, cu o cultură autentică venită din vremuri imemoriale. Un oraş portuar, cosmopolit şi magic, cu străzi şi cimitire curate, cu cherhanale şi ţărani hâtri şi înţelepţi, care vorbeau despre patriotism, despre religie şi neam, despre naţionalismul dezrobitor… După plecarea sa, oraşului Corabia nu i-a mai rămas nici măcar Speranţa, pe care el o negociase cu Dumnezeu. A încăput din nou pe mâna comuniştilor, a celor care trăseseră cu mitraliera în obrazul lui Hristos… Primarul Ion Dimienescu, un adept al „bibliei roşii”, n-a reuşit să menţină nici măcar echilibrul social şi economic fragil pe care-l instaurase doctorul Adrian Vlad, acesta întorcând valorile cu fundul în sus şi scoţând Corabia din circuitul localităţilor relativ civilizate, demne, culturale…

Tot din zona stângii politice a venit apoi Ştefan Pârlea, cel care a reuşit – pentru o bună perioadă – să reinstaleze normalitatea şi să recreeze o altă Speranţă. Din păcate, politicianismul aberant şi culisele murdare de pe plaiurile noastre sudice l-au oprit şi pe acesta din cursa lui pentru normalitate.

Hazardul l-a adus primar pe actualul edil Teodor Barbu. Nu am putea spune că starea absolut deplorabilă în care se află Oraşul Teilor Eterni este cauzată exclusiv de primarul în exerciţiu. Vina cea mai mare este a celor care l-au promovat şi apoi l-au părăsit hoţeşte, sabotându-l dimpreună cu inamicii politici ai bietului primar. Primar pe care nea Fane Pârlea, generos de felul lui, îl compătimeşte, deşi Barbu i-a fost un adversar absolut.

Oraş insalubru, atât la propriu cât şi la figurat, cu cimitirele sale dărăpănate, şi cu străzile sale bombardate şi murdare, Corabia respiră astăzi din ce în ce mai greu, luând chipul şi asemănarea unui muribund bolnav de scleroză în plăci.

„În această lume, eliberată doar formal de comunism, ne lipsesc, în primul rând, modelele. Modelul reprezintă, aşa cum spunea Petre Ţuţea, reflexul luptei înalte. Voi asta nu aveţi acum: MODELE! Din păcate, voi reprezentanţi încă o generaţie suspendată…”

Aceste cuvinte mi le-a spus doctorul Adrian Vlad, cu câteva zile înainte de Marea lui Trecere. Realizăm acum că acest om a murit ucis fiind de propriul lui ideal: acela de a vedea din nou o Corabie liberă, bogată şi prosperă, aşa cum a cunoscut-o el în îndepărtata sa copilărie…