Un monument al naturii este ucis în parcul Zăvoi

De Emanoil Popescu (2011-08-02 22:33:48)

Măreşte imaginea

Mi-au plăcut Zilele Imnului aşa cum au fost ele, cu bune şi rele, ca pe timp de criză economică. Dintre toate neajunsurile m-a oripilat faptul că un monument al naturii, singurul arbore de Ginkgo Biloba a fost, practic, maltratat de băieţii care erau cu mici şi bere.

Nimeni nu le-a atras atenţia pentru că majoritatea nu ştiu ce fel de plantă-copac este, care este importanţa sa şi, sunt sigur, nici nu-i interesează. Pe ei dacă este maneaua la maxim, micii şi berea atunci este lumea perfectă şi pe Iisus, dacă ar coborâ a doua oară, l-ar răstigni din nou.

Acestea fiind spuse de ce dracului mai fac eu pledoarie pentru un copac aiurea... Ginkgo şi mai cum ? Fericiţi cei săraci cu duhul că a lor va fi împărăţia cerurilor ! Citez doar atât după un site avizat – „Adevarată fosilă vie, acest arbore este un supravieţuitor miraculos al unei lumi dispărute, urmaş al unei plante care a trăit pe acest pământ acum 270 milioane de ani. Iar aceasta nu este totul, ginkgo biloba este şi una din cele mai longevive specii de arbori de pe planeta noastră, existând în prezent în lume exemplare care au atins venerabila vârstă de 3.500 de ani.”.

Îmi amintesc, pentru că au am avut norocul să am dascăli şi nu doar nişte profesoraşi, de marele profesor de biologie Ion Modoianu, Dumnezeu să-l ierte ! Acest mare dascăl ne-a încolonat de mânuţă prin clasa a IX-a, asta se întâmpla prin 1984, şi ne-a dus în parcul Zăvoi, special ca să ne arate acest copac unic, acest Ginkgo Biloba. Lecţia în aer liber mi-e şi acum prezentă în memorie. La fel şi faptul că acest copac curios, din care acum se fac multe medicamente, este „veriga lipsă” dintre ferigi şi conifere.

Cred că introducerea a fost convingătoare. Ce m-a supărat cumplit, şi n-aş vrea să mai văd aşa ceva, este detaliat destul de bine în fotografia ataşată acestui material. Pe rază de sute de kilometri nimeni nu are pe inventar un asemenea copac şi pe noi ne doare la bască ! JENANT ! Într-o societate mult mai avansată ca a noastră ieşeau egologiştii şi se legau cu lanţuri de copăcel, dar la noi nu ! Dacă e mici şi dacă e beri cât cuprinde, dăm fără număr şi nu ne mai interesează de mamă sau de tată !

Sper ca acest episod să nu se mai repete. Sper ca oamenii de la ADP sau PieţePrest să ştie din timp care este copacul cu pricina şi să nu-i aducă „neajunsuri”. Sper multe, dar pare-mi-se că ajung la concluzia unui banc cu finalitate frivolă – „Speri mata, dar speri... degeaba !”.