În costum Armani, Petre Tănăsoaica îşi dă singur palme

De Mircea Mărgărit (2011-08-02 20:16:30)

Măreşte imaginea

L-am supărat din nou pe domnul Petre Tănăsoaica, lucru care, mărturisesc, nu mi-a stat în intenţie, şi m-am ales cu o admonestare din partea domniei sale, pe care o puteţi citi, dacă vă interesează, la articolul Adrian Păunescu şi izmenele lui Tănăsoaica.

Eu îi recomandam să-şi verifice textele înainte de a le da bun de tipar, iar domnia sa mă acuză acum că scriu minciuni, dar comite o nouă (mică) greşeală, la care voi reveni mai la vale.

Aşadar, domnul Tănăsoaica îmi răspunde:

"Si nu cred ca ati ucenicit pe langa Adrian Paunescu; el niciodata n-ar fi titrat vreun text in care sa faca referire la izmenele mele, nici macar in sens metaforic. El avea pentru mine o admiratie pe care si-a facut-o de mai multe ori publica. Si m-a onorat cu asta. Pentru cine ma stie de-adevaratelea, titlul dumneavoastra este o palma pe care vi-o dati singur. Pacat".

Adevărul este, domnule Tănăsoaica, că nu am ucenicit pe lîngă Adrian Păunescu.

La vremea cînd am început să lucrez cu el, terminasem demult ucenicia, şi într-ale limbii române, şi într-ale presei, pentru că eu, spre deosebire de alţii, mi-am terminat studiile în tinereţe, la 24 de ani, şi aveam deja 13 ani de presă în spate.

La vremea aia, domnule Tănăsoaica, în 2007, Adrian Păunescu avea nevoie de oameni care să ştie să facă, nu de ucenici pe care să-i înveţe el cum să facă.

Aici aveţi dreptate, nu am fost ucenicul poetului, dar greşiţi, dacă vă îndoiţi de colaborarea mea cu Adrian Păunescu, pentru care există probe.

Iată, domnule Tănăsoaica, un fragment dintr-un interviu cu Adrian Păunescu, publicat în revista Tango:

"Şi atunci eu trebuie sa stau pana la 8 dimineata, n-am bani pentru corectura, n-am bani pentru redactie si sta biata Violina, fiinta care a invatat gazetarie de la mine si are un rol exceptional in construirea revistei, strange materialele, scrie ea insasi, face interviuri, bate diacriticele textelor celorlalti, ale celor care-mi trimit texte fara diacritice, si atunci stau cu Mircea Margarit, un barbat cu mult gust, un om extraordinar din Pitesti, lucram pe internet, si-asa fac eu publicatia.

Interviul integral la adresa http://www.revistatango. ro/adrian_paunescu_nu_stiu_nici_azi_ce_este_poezia-352.html

Este exact ce vă spuneam, în articolul cu izmenele.

Şi, ca să vă lămuriţi deplin, dincolo de orice îndoială, urmaţi acest link: http://www.flacaraluiadrianpaunescu.ro/redactia.php.

Aş putea să vă arăt şi caseta tehnică a revistei, dar poate m-aţi acuza că am şmecherit-o eu, Puteţi, însă, cumpăra orice număr al revistei şi găsiţi acolo, tipărită, dovada.

Acum spuneţi că Păunescu nu s-ar fi legat niciodată de izmenele dvs., pentru că vă admira. Eu zic că nici nu a auzit vreodată de dvs. şi cu atît mai puţin de izmenele dvs. şi că vă lăudaţi, profitînd de faptul că poetul a murit şi nu are cum să vă contrazică.

Ca să ne lămurim, vă invit să faceţi publice dovezile admiraţiei pe care v-o purta Adrian Păunescu, aşa cum am făcut şi eu publice dovezile colaborării mele cu el.

În legătură cu titlul ăla cu izmenele, cred că v-aţi supărat degeaba. Cititorii Criteriilor sînt cel puţin la fel de inteligenţi ca noi, ăştia care scriem, şi nu cred că vreunul dintre ei s-a gîndit la izmenele dvs., alea din dulap, despre care nici nu ştiu dacă există.

Aşa cum am explicat clar, era o aluzie la vorba aia, Să nu dai izmene pe călător, metaforă al cărei sens vă este, sper, cunoscut.

Deşi nu înţeleg ce poate fi jignitor într-o pereche de izmene, am găsit un titlu care sper să fie mai pe măsura gusturilor dvs. vestimentare.

În sfîrşit, să lămurim şi problema acelei (mici) greşeli de care pomeneam la început. Domnul Tănăsoaica scrie aşa:

"este o palma pe care vi-o daţi singur"

Eu aş zice că forma corectă, literară, este v-o daţi, dar nu mai insist, că iar se supără domnul Tănăsoaica pe mine şi iar îmi trimite vreun comentariu cu (mici) greşeli, lucru care ar fi tot un fel de palmă pe care şi-o dă singur!