Leonid Ilici Moisiu – redactorul-şef al unei Prefecturi fără articol de fond!

De Dumitru Sîrghie (2011-07-25 15:00:08)

Măreşte imaginea

Să presupunem, stimaţi cititori, că mai mulţi ziarişti din acest târg (care are ziariştii pe care-i merită) doresc să schimbe mentalitatea de cârnăţari rapaci, oportunişti şi hrăpăreţi de care dau dovadă politicienii noştri locali şi, printr-o conjunctură favorabilă, reuşesc să-i înlocuiască pe aceştia de la Putere.

Toate bine şi frumoase. Mai ceva ca-n utopiile din Lumea a III-a! Să vezi atunci oameni cu profesii definite şi cu câştiguri grase, doctori ai nasului, gâtului şi urechilor amândouă, gardieni de noapte, foşti miliţieni, temniceri şi codoşi cum s-ar autodeclara ei ziarişti şi publicişti de marcă, cum ar susţine ei că au fost şi vor să mai fie (voluntar) scriitori la ziar…

Nu din pasiune, ci din servilism faţă de noii amploaiaţi, prefect, primar şi preşedinte al Consiliului Judeţean, alte mărimi locale provenite, aşa cum ne-am imaginat, din rândul scârţâitorilor pe hârtie. Să vezi atunci carierişti şi lingăi care îşi modifică biografiile, ca să fie pe placul noilor sultani, fie ei foşti jurnalişti independenţi, de partid sau de stat…

Se va forma atunci un judeţ al gazetarilor, un fel de socialism jurnalistic, unde confraţi, consurori şi converişoare de gazetă vor căuta posturi publice, posturi de conducere cât mai importante!

De exemplu, ca prefect poate fi numit redactorul-şef al celei mai corupte publicaţii judeţene; subprefectul – secretarul redacţiei al celui mai puţin corupt ziar de pe aceste meleaguri (asta pentru echilibru); preşedintele Consiliului Judeţean – un abil traducător de ştiri din limba română în limba şefului său ierarhic; juristul Prefecturii – un caricaturist naiv, care să semene cu personajele sale, iar primarul – un reporter specializat în descrierea detaliată a violurilor şi a sexului în bandă…

În asemenea judeţ, dominat de o oligarhie a gazetarilor, viaţa se va derula ca un ziar cu „n” ediţii speciale, din care s-ar putea inspira încet, încet şi alte judeţe şi apoi toată România.

Dar vai, în ţinutul nostru sudic, unde presa este la fel de decăzută moral precum politica, teamă mi-e că vom avea un judeţ plin de greşeli de tipar, de tautologii, de agramatisme impardonabile. Oraşele şi satele noastre pot deveni de necitit, ilizibile, scrise cu picioarele… Străzile vor fi paginate incorect. Pe Strada culturii va lipsi cultura, politica va fi tradusă şi stilizată chiar mai prost decât au făcut-o bravii noştri conducători dintotdeauna… Judeţul Olt va fi transformat într-o fiţuică narcisistă, care se autoslăveşte şi se autoseduce.

Aşa că, pentru prima oară, de la Revoluţie încoace, prefer ca politicienii noştri să rămână la locul lor, deoarece numai ei pot avea succese într-un judeţ plin de eşecuri, numai ei pot rezista fantastic la toate schimbările şi numai ei pot să-i declare pe proşti genii, iar pe deştepţi incapabili.

Iar nouă, cei cărora ni se potriveşte proverbul „Cum e turcu-i şi pistolul”, nu ne rămâne decât să stăm în banca noastră şi să aşteptăm, înlemniţi în proiect, o nouă Ediţie specială, cu acelaşi „colectiv de redacţie”, în fruntea căruia tronează aceleaşi păpuşi Matrioşka, croite după chipul şi asemănarea lui Leonid Ilici Moisiu – redactorul-şef al unei Prefecturi fără articol de fond!!!