Încă e la modă „căsăpirea” liderilor

De Emanoil Popescu (2011-07-18 14:53:49)

Măreşte imaginea

PSD, PNL, PDL şi celelalte partide politice din Vâlcea fac aceleaşi greşeli, merg pe aceeaşi linie care duce inevitabil la eliminarea liderilor lor sub un pretext sau altul. Nici măcar forma de înlăturare nu mai miră pe nimeni. Singura diferenţă ar fi violenţa actului în sine.

Clasa politică vâlceană nu face excepţie de la moda românească de a-şi omorâ conducătorii. Nu intru în detalii istorice ca să demonstrez că gena noastră criminală a „dăinuit” încă din cele mai vechi timpuri cu „domniile noastre”. Mă rezum să plec de la schimbarea de „curs valutar” din decembrie 1989, când am trecut de la rublă la dollari şi mărci germane.

Chiar în ziua de Crăciun, când se sărbătorea naşterea Mântuitorului Iisus Christos, aprigii noştri valutişti îl omorâră pe Ceauşescu, după un proces sub licenţa Circului Globus. Au mai urmat multe – reducerea la tăcere a Opoziţiei, sub marca Ion Iliescu, înlăturarea lui Petre Roman cu ajutorul minerilor, fugărirea regelui Mihai pe autostradă, infestarea tuturor partidelor politice cu foştii securişti etc. Toate acestea n-au fost întâmplătoare. Băieţii veseli au ştiut întotdeauna ceea ce au de făcut cu multe mutări înainte, ca nişte jucători de şah profesionişti.

La Vâlcea nu se face excepţie de la „regulă”. PDL-ul n-a ridicat nici măcar un deget când liderul lor, Mircia Gutău, a fost „omorât politic” prin condamnarea sa. E greu, dacă nu extrem de greu să-şi revină ca să fie „iarăşi ceea ce a fost şi mult mai mult decât atât”. În acelaşi timp lupta pentru putere se dă aparent prieteneşte între senatorul-preşedinte Dorel Jurcan şi prim-vicepeşedintele Romulus Bulacu. Acestora li se alătură, cu declaraţii dure, ministrul Valentin Iliescu, care vrea capul tuturor... în numele lui Mircia Gutău.

Şi în PSD lucrurile sunt destul de clare – se vrea capul lui Cîlea. „Revoluţionarii” de aici profită şi de faptul că Pontiacul nu-l are la inimă Ion Cîlea, susţinătorul lui Geoană la ultimele alegeri interne. În acelaşi timp, actualului preşedinte i s-a pus eticheta de „nostalgic”, iar „new wave” vrea o cosmetizare chiar dacă în sinea lor mai au puţin şi îşi tatuează toţi Che Guevara sau „Bunicuţa”. Dacă nu va fi lăsat să candideze la Consiliul Judeţean sau dacă va pierde preşedinţia acestuia, Ion Cîlea poate să-şi ia adio de la prima scenă a partidului.

Liberalii n-au stat nici ei cu mâna în sân. L-au marginalizat cum au ştiut ei mai bine pe senatorul Frâncu, cel care a ridicat partidul în doar câţiva ani şi l-a făcut temut şi respectat printre adversarii politici. Acum stau la mâna social-democraţilor şi dau cu „săru’ mâna” în eventualitatea câştigării alegerilor din 2012 şi obţinerea unor posturi călduţe de directori. Deputatul Buican este un politician abil, dar nu are în spate o echipă la fel de abilă. Menţinerea marginalizării lui Frâncu o să frângă săgeata liberală.

UNPR-ul este încă prea nou pentru a face victime deşi se profilează o „uşoară” marginalizare a lui Gheorghe Udubaie, liderul de la Râmnicu Vâlcea.

PC-ul aproape că nu mai există la Vâlcea după dispariţia lui Dumitru Buşe. Ce să faci şi, mai ales, cu cine să faci totuşi ceva demn de luat în seamă într-un partid sfâşiat de scandaluri. Când s-a ivit o rază de speranţă pentru conservatori, un sânge proaspăt „persan”, i s-a dat rapid şi profesional în cap prin încoronarea lui Ionel Giuran, omul care, după părerea mea, n-ar prea fi în stare să mai ia acum Bac-ul.

PRM-ul l-a trimis „în istorie” pe Nicolae Pătru. Nu-mi amintesc să fi făcut ceva demn de remarcat pentru partidul său sau pentru judeţ, dar măcar ieşea în faţă cu fel de fel de conferinţe „incendiare” în care promitea că spune... nimic. Acum, partidul este în cădere liberă cu Marius Bătăgan şi Ion Nuică la timonă.

Ţărăniştii sunt în continuare într-un război fratricid şi totul s-a rupt după dispariţia fizică, şi destul de suspectă, a senatorului Şerban Săndulescu. Toată energia lor, cât a mai rămas, se duce pe... aduceri aminte, de cât era de bine când mai era în viaţă Seniorul Corneliu Coposu.

PAS-ul lui Constantin Rotaru este un partid simbolic unde nu se întâmplă mai nimic. Echilibrul afişat este dat de faptul că nu sunt figuri contestatare în interior şi... nici prea mulţi membri.

PNG-ul nu intra în discuţie pentru că s-a născut „mort” din imaginaţia unui megaloman analfabet îmbogăţit destul de suspect peste noapte. Aripile ecologisto-verzi nici ele nu prea ştiu ce vor, UDMR nu aveam, iar alţii sunt nesemnificativi pentru a mai aminti de ei.

Nu este vina noastră dacă în unele cazuri schimbările la vârf sunt necesare. Este vina lor că au promovat în funcţii decizionale persoane incompetente, corupte sau cu intenţii dintre cele mai nocive. În paralel, trebuie menţionat că nici măcar unul dintre partide nu dispune de o grilă oficială de promovare în funcţii, un fel de politică de cadre a PCR-ului. Sunt convins că nu voi fi înţeles exact şi... nu-mi pasă. Primii care vor sări la gâtul meu vor fi securiştii şi uneltitorii, adică exact cei care „fac legea” în partidele lor.

Nu sunt de acord cu conducătorii pe viaţă, eventual dinastici, dar să schimbi un prost cu un imbecil, un moderat cu un extremist, un om citit cu un semidoct mi se pare... crimă politică cu premeditare.