Petre Popa este un „Gânditor de la Hamangia” al politicii vâlcene

De Emanoil Popescu (2011-06-21 17:28:31)

Măreşte imaginea

Pentru unii ascensiunea politică este ceva de genul „pui vie şi bei vin”. Dacă în urmă cu ceva ani cutiile poştale din blocuri gemeau de fluturaşi cu Partidul Socialist Român, şi în mod cert trebuie să am unul pe acasă, după aceea s-a aşternut calmul, uitarea. Acum vine dom’ Petre Popa şi vrea să scoată din anonimat acest PSR că doar vine anul electoral 2012. Dacă era iarnă aş fi început acest articol denigrator cu... „ca fantasme „roşii” plopii...”.

Şi nu că ar vrea să scoată de la naftalină nişte idei obosite de stânga, undeva la stânga „compromisului PSD”, ci vrea nici mai mult şi nici mai puţin să intre în Consiliul Local al municipiului Râmnicu Vâlcea, pentru „a încerca să reconstruiască ceea ce alţii au distrus.”.

Mişcătoare iniţiativă, faină rău de tot, dar cum dracului că alţii e proşti, chiar dacă e mai mulţi şi nu s-a gândit la aşa ceva ? E clar că o să vină tare din urmă, o să vină în forţă şi o să fure... „firimiturile” de electorat formate din familiile lor şi poate doi-trei vecini, acest lucru dacă dau şi ei, noii socialişti, autenticii aş putea spune, o bere la bodega de cartier.

La alegeri, spune acest dom’P.P., sau să-i zic simplu Pepe, dar nu, că se confundă cu latino-loverul... Să revin pentru pierd măreaţa idee ! La alegeri, PSR va merge singur şi respinge din start orice colaborare cu vreun alt partid. Să înţeleg că vrea să fure pâinea de la gură potenţialului aliat sau contracandidat Constantin Rotaru de la Partidul Alianţa Socialistă. N-aş prea crede. În primul rând este mult mai cunoscut, are notorietate cum s-ar spune, ca să fim „trendy”, şi în al doilea rând are altă prestanţă când se prezintă în faţa electoratului, are un program bine pus la punct, o înşiruire logică a discursului.

„Ne cunoaştem limitele, ştim că nu avem puterea necesară să câştigăm noi Primăria sau Consiliul Judeţean, dar scopul nostru este să fim acolo, să putem lua decizii în folosul vâlcenilor.” – spune dom’ Pepe. Cred că este cel mai tare banc de la Decebal încoace ! Credeam că am auzit multe glume dar asta le întrece pe toate, fu tare rău de tot ! N-or vrea locuri şi în Parlamentul European, Planetar sau Galactic, să poată să reconstruiască şi acolo ceea ce au distrus alţii ?

Cred că eu sunt acela care are o problemă mare, nu la ce se gândesc unii, chiar dacă au dreptate, sunt invidios pe succesurile unor oameni. Da, şi recunosc acest lucru ! Cred că timiditatea mea mă face să mă ascund în spatele unor articole denigratorii la adresa unor genii politice locale şi nu numai. Ce n-aş da, de fapt, să fiu membru al PSR, coleg cu dom’ Pepe, să port în campania electorală un tricou galben-roşu, având ca siglă Gânditorul de la Hamangia încadrat într-un pentagon ? Şi asta nu-i totul. Aş fi coleg de partid şi cu cel care mi-a umplut copilăria de sefeuri cretine, cu Alexandru Mironov, aş fi coleg cu Dan Stuparu, zis şi “7 fraţi, 7 cai, 7 dan Şotocan”, şi, nu în ultimul rând, aş fi coleg cu Nici-o-laie Mischie, fost baron PSD de Gorj, cel care l-a lăsat cu ochii în soare pe Jiji Becali pentru Vaccin Tudor şi pe acesta din urmă, l-a lăsat fără perfuzii pentru listele atrăgătoare ale PSR.

E tare dom’le PSR-ul ăsta, e tare ca fularul vara, pentru că este plin de mucozităţile din timpul iernii. Încă o propagandă ca asta dom’ Pepe, m-ai convins, ne facem colegi ! O să uit atunci şi de facturi, şi de referendumul anti-regionalizare, şi de preţul ridicat la benzină şi… o să privesc spre “ah, ce frumos viitor luminos… !”.