Antonescu, Ponta şi măgarul Uniunii

De Mircea Mărgărit (2011-02-06 00:00:00)

Măreşte imaginea

Două cred eu că sînt scopurile strategice ale nou constituitei Uniuni Social-Liberale: 1) Adrian Năstase şi Dinu Patriciu să fie scăpaţi de dosarele penale care duc direct la pîrnaie şi 2) reconectarea de urgenţă la resursele bugetare ale statului. Din această perspectivă, se lămuresc şi întîmplările ultimelor luni, cele care au precedat actul de sîmbătă, precum şi înverşunarea cu care semnatarii urmăresc scopurile tactice imediate.

Dacă guvernul actual rămîne în funcţie, cu actualul preşedinte, niciunul din scopurile strategice nu va putea fi atins, aşadar, condiţia necesară şi obligatorie este ca guvernul şi Preşedintele să fie răsturnaţi. Scopul scuză mijloacele, nu-i aşa? Iar mijloacele le ştim: blocarea activităţii guvernului şi a parlamentului, pîra pe la curţile Europei, manipularea deşănţată în presa aservită, promisiuni fără fundament, minciuni de-a dreptul, acuzaţii fără probe, transformarea infractorilor dovediţi în victime ale dictaturii, instigarea la revoltă, folosirea sindicatelor din subordine ca forţă de şoc, şi lista poate să continue. Nu în ultimul rînd trebuie să amintim însăşi uniunea cu pricina, o struţo-cămilă ideologică de care mulţi s-au mirat, dar care, în context, pare a fi fost singura acţiune posibilă pentru atingerea scopurilor strategice de care vorbeam.

Orice partid normal, cu oameni normali la cap, ar aştepta pur şi simplu încheierea ciclului electoral, lăsînt partidul de la putere să se uzeze. Dar nu mai este timp, dosarele se apropie de scadenţă, judecătorii tineri dau semne de nervozitate şi sînt capabili să facă vreo nefăcută. În acelaşi timp, resursele s-au împuţinat, marile afaceri cu bugetul de stat le fac alţii, aşadar situaţia a devenit de netolerat, de aici şi graba de a încropi uniunea.

Aşa putem explica şi lipsa oricărei idei cu privire la guvernarea în sine, la măsurile pe care Guevara şi Mao le-ar lua pentru scoaterea ţării din criză. Ducă-se dracu ţara, important e să scape ăia de pîrnaie, cu orice preţ. După aia, mai vedem noi. Surzi la ce se întîmplă în jur, preşedinţii celor două partide de opoziţie - zic două, pentru că partidul lui Voiculescu e doar o glumă proastă - condamnă, demonizează guvernul pentru că ia exact aceleaşi măsuri pe care le iau şi state cu mult mai bine situate decît România.

Dar, judecînd lucrurile în această grilă, nici nu ne puteam aştepta la altceva. Toate acţiunile şi toate declaraţiile cu care Antonescu şi Ponta înfundă televizoarele nu urmăresc decît să ascundă, sub masca interesului naţional, nişte scopuri cu mult mai practice, dar care nu pot fi rostite în gura mare. Dacă ei nu o fac, uite că o fac eu. Declaraţiile de sîmbătă, cînd cu semnarea actelor de constituire a Uniunii, confirmă teoria pe care am expus-o.

Două sînt categoriile în care am putea încadra aceste discursuri. La categoria gargară, îl remarcăm pe domnul Crin Antonescu, care ne-a asigurat că ei au făcut o alianţă pentru România, pentru români. Am băgat de seamă că domnul preşedinte îl parafrazează pe Caţavencu, cel care, la anul una mie opt sute optzeci şi trei făcuse Soţietatea enciclopedică cooperatistă Aurora Română, al cărei scop era ca România să fie bine şi tot românul să prospere.

La categoria curaj, găină, că te tai! îl remarcăm pe acelaşi domn Antonescu, care, întemeindu-se pe nişte sondaje obscure, făcute chiar de partidul pe care îl conduce Patriciu, susţine că între 62% şi 68% dintre români ar vota cu Uniunea, dacă alegerile ar fi mîine. (O menţiune specială aici pentru preşedintele conservatorilor, care zice că ar fi vorba de 70% şi chiar peste.) Aşa o fi, dacă zic domniile lor. Din păcate, alegerile sînt tocmai peste un an şi ceva şi pînă atunci, vorba românului, ori pierdem samarul, ori moare măgarul...