UN IAD NUMIT EPARHIA ARGEŞULUI

De Gheorge Smeoreanu (2010-09-08 00:00:00)

Măreşte imaginea

Îmi vine tare greu să intru într-o biserică din Eparhia Argeşului, cu toate că ştiu că nimeni nu poate ştirbi sfinţenia lăcaşului, a icoanelor, a locului. Totuşi, fără să vreau, am o strângere de inimă, ceea ce nu mi se pare firesc. Ştiu însă prea multe, fapte cumplite sau doar fapte indezirabile despre ceea ce se petrece la Arhiepiscopie, despre cum gândesc oamenii de acolo, despre ceea ce fac sau pun la cale în intimitate.

În urmă cu trei ani, am publicat o serie de articole despre pe atunci doar episcopul Calinic, devenit între timp arhiepiscop, iar serialul a produs mirare şi revoltă, fiind întâmpinat cu un editorial scris de Bichir în "Evenimentul zilei", în care mi se cerea socoteală pentru că ştirbesc imaginea ierarhului. Mă tem că acel editorial a fost unul cumpărat, nu am dovezi în acest sens, însă intuiţia asta îmi spune. Vorbeam, în acele articole, despre arghirofilia episcopului, despre relaţiile sale suspecte cu diaconul Caliopi, despre teroarea în care trăieşte clerul, despre scandalurile din mânăstiri, despre pelerinajele mincinoase de la Cotmeana, despre alte şi alte situaţii care sunt departe de a putea fi socotite sfinte şi soborniceşti.

Mi s-a reproşat, la vremea respectivă, că am fost prieten cu episcopul, că am primit bani de la el, că îl şantajez pentru a primi în continuare. Cei care mă acuzau, nu înţelegeau că, de fapt, îl acuză pe iararh, fiindcă ar fi fost de-a dreptul absurd ca un episcop să mituiască ziarişti. Că am fost totuşi prieteni, este corect, însă acest fapt se datorează naivităţii de a considera că un iararh ortodox este departe de orice vină şi bănuială. În plus, Calinic Argatul este o minte sclipitoare, un eseist foarte incitant, un autor demn de lecturat. Din păcate, valoarea intelectuală a episcopului nu face decât să mascheze oscilaţiile sale morale şi nebunia care îi bântuie prin ogradă.

Între timp, alte ziare au scos la lumină alte fapte necreştineşti, unele dintre ele abominabile. S-a vorbit despre stareţi homosexuali de la schituri şi mănăstiri cu nume mari in Biserica Românească, au fost aduse dovezi, însă nicio măsură nu a fost luată, lăsându-i pe credincioşi să se scârbească în voia lor. I-au fost puse la dispoziţie episcopului filme cu dezmăţuri în mănăstirile sale şi nimic nu s-a întâmplat. Iar toate acestea sunt ca şi cum n-ar fi pentru că ierarhul şi cicisbeul său Caliopi au pus pe picioare afaceri profitabile, care eu intrat în atenţia organelor de control ale statului.Dar nu evaziunea fiscală mă doare pe mine, ci evaziunea duhovnicească, fiindcă eu continui să cred că dacă zideşti un hotel "pentru pelerini" nu îl faci de cinci stele, nu îl dotezi cu jacuzzi şi aer condiţionat. Ori faci asta dacă vrei nu pioşenie, ci parale.

În Argeş toate mânăstirile şi bisericile sunt sfinţite şi , prin aceasta, sfinte. Totuşi, mă încearcă o reţinere în a le trece pragul. Este vorba despre un simplu sentiment, neîntemeiat creştineşte dar foarte uman, că zidurile sfinte sunt pângărite de arhiepiscop şi unealta sa diaconească pe nume Caliopi.