MISTERUL COMUNICATELOR DE LA OLTCHIM

De Gheorge Smeoreanu (2010-09-07 00:00:00)

Măreşte imaginea

Constantin Roibu, managerul general al Oltchim Rm. Vâlcea, este un manipulator de geniu. Semnând contracte de sponsorizare cu mai toate ziarele din zonă, acesta a reuşit, timp de două decenii, să îşi creeze imaginea unui manager genial, al unui erou zonal sau chiar naţional,al unui luptător neobosit şi neînfricat pentru salvarea Combinatului ca bun al întregului popor. Domnia sa cere presei locale să folosească un limbaj neaoş comunist, cunoscând faptul că acesta este departe de a-şi fi epuizat resursele de minciună şi culpabilizare. Astfel, presa îi cataloghează drept "trădători", "cozi de topor", "vânduţi străinilor" pe toţi cei care îndrăznesc să pună la îndoială capacitatea managerială şi onestitatea lui Constantin Roibu. Limbajul este unul aparţinând "Scânteii" anilor 50 ai secolului trecut. Acţionarii străini ai Combinatului sunt trataţi prin grila "Doinei" lui Eminescu, pe principiul "Cine-o îndrăgi străinii, mânca-i-ar inima câinii", iar ziarele care îndrăznesc să mişte în front sunt considerate "oficine" ale străinătăţii.

Nu suntem noi în măsură să analizăm nici calitatea managementului lui Constantin Roibu şi nici cum va evolua piaţa de PVC în următorul deceniu. Poate că Oltchim este bine condus şi va avea un viitor strălucit, în pofida datoriilor enorme şi a împrumuturilor pe care continuă să le solicite. Poate că aşa stau lucrurile, însă propaganda comunistoidă a lui Roibu miroase din ce în ce mai urât pentru a nu ne pune problema că vrea să ascundă realitatea. Numai atunci când vrei să arunci o perdea de fum te războieşti cu firmele străine în presa locală. Este de domeniul absurdului să pui o duzină de gazete cu tiraje de câteva sute sau chiar zeci de exemplare să publice comunicate în care este vorba despre firme aflate la mii de kilometri distanţă sau despre o piaţă a produselor chimice pe care vâlcenii nu au cum să o cunoască ori să o analizeze. Iată un fragment dintr-un astfel de comunicat lansat spre cititorii oraşului cu o sută de mii de locuitori Rm. Vâlcea:

PCC SE, prin articolul publicat in Curierul de Ramnic din 01.09.2010, recunoaste ca a participat in Polonia la privatizarea societatilor ZAT SA si ZAK SA si ca, in urma ofertelor facute statului polonez, aceste societati au ramas in continuare in proprietatea statului. Mai precizeaza PCC ca: “Ministerul polonez al Trezoreriei este in cautare de solutii de piata pentru dezvoltarea industriei chimice din Polonia, cautand cel mai bun mod de a privatiza si in acelasi timp de a maximiza valoarea companiilor pentru a asigura dezvoltarea acestora”. De fapt, PCC SE nu recunoaste faptul ca au facut oferte mult prea mici si Statul polonez i-a trimis la plimbare, renuntand la privatizarea societatilor ZAT si ZAK. Din precizarile PCC din articol rezulta ca Statul polonez are dreptul sa maximizeze valoarea companiilor din industria chimica si poate sa le asigure dezvoltarea, dar Statul roman este obligat de catre PCC sa privatizeze cu orice pret acum Oltchimul. Pur si simplu ca asa vrea PCC. De ce nu face presiuni si in Polonia pentru privatizarea ZAT, ZAK si a altor societati in care PCC este interesat? De ce nu spune PCC ca ZAK este concurent direct al Oltchim producand oxo-alcooli si plastifianti? De ce nu spune numitul Zaremba de ce a fost dat afara din functia de Director General la ZAK in anul 2006? De ce se lupta PCC ca sa blocheze activitatea Oltchim? "

Constantin Roibu ar putea încerca să publice astfel de texte în presa economică din România sau în cea de specialitate de peste hotare, însă aici apar două aspecte. Pe de o parte acela că niciun ziar serios nu inserează astfel de atacuri elucubrante, iar pe de altă parte că perdeaua de fum trebuie să plutească nu asupra Londrei sau Bruxelles-ului, ci asupra micului orăşel românesc care ar exploda în cazul în care ar deveni atent asupra următorului aspect: firmele private desprinse din Oltchim prosperă, firma mamă se prăbuşeşte.

La prima vedere, putem incrimina presa locală care, în marea ei majoritate, este săracă şi îşi continuă apariţia de azi pe mâine. Ar fi însă nedrept să gândim astfel, fiindcă redacţiile sunt, aproape toate, creaţii ale lui Constantin Roibu, iar publicaţiile respective nu se aşează pe o piaţă, ci pe o direcţie de propagandă. Ziariştii care, pe timp de criză, admit să facă jocurile lui Roibu au doar vina că nu vor să moară de foame, chiar dacă este evident că pâinea lor este ruptă din pâinea celor trimişi în şomaj de marele manager. Nu se poate pune problema că prin comunicatele redactate în ştiuta limbă de lemn comunistă se dă o mână de ajutor redresării Oltchim şi, eventual, reluării producţiei la capacitate şi reangajării celor disponibilizaţi. Articolele din presa locală nu pot influenţa nici piaţa produselor chimice, nici gîndirea Comisiei Europene, nici măcar hotărâri ale Guvernului. Ele sunt menite doar să întreţină imaginea de erou local a dlui Constantin Roibu pe termen cât mai îndelungat. Până când ? Aceasta este o întrebare la care, probabil, Roibu ar răspunde apelând la o logică paranormală: până când un miracol va redresa Oltchimul. Răspunsul nostru este însă mult mai realist şi sună în felul următor:

Totul este o tragere de timp, pentru ca anumite fapte să se prescrie. Atât şi nimic mai mult.