"BA PE-A MĂ-TII"

De Gheorghe Smeoreanu (2010-08-13 00:00:00)

Măreşte imaginea

Petre Tănăsoaica s-a gândit bine şi a luat o decizie înţeleaptă. Într-un articol publicat astăzi, a optat pentru un atac pieziş, metaforic, menit să exprime despre subsemnatul un dispreţ profund, fără a se deda însă la atacuri aberante şi neverosimile. În acelaşi timp, formula găsită l-a exonerat de la explicaţii pe care nu are niciun interes să le dea. Fiindcă trebuia să apară şi el cu o replică, respectivul a ales formula "ba pe-a mă-tii", ceea ce poate fi un mod de a încheia discuţia. Din punctul meu de vedere, chiar se încheie, de ce nu, cu minima condiţie ca oamenii în a căror echipă joc să fie lăsaţi în pace. Sunt un coechipier fanatic, mai bine mă ataci pe mine decât să-i ataci pe cei cu care mănânc o pâine, aşa sunt eu setat, să mor mai mult de grija prietenilor decât a mea.

Cu prilejul schimbului de replici dintre subsemnatul şi domnul amintit, a aflat toată comunitatea că nu ne preţuim şi nu ne respectăm, că avem repere şi valori diferite. Cred că era momentul să se întâmple acest lucru, pentru ca lumea să nu facă unele confuzii.Acum s-au clarificat lucrurile, cel puţin aşa sper. Mor de drag că nu semăn cu domnul autor, că din unghiul său de vedere sunt "japiţă", probabil că şi microbii consideră că celulele mele sunt "japiţe" că nu se lasă infectate.

Eu sunt eu, am un drum, am un fel de a fi, mizez pe anumite chestiuni, el pe altele. Preopinentul consideră că sunt o "japiţă" şi nu e niciun paradox când spun că, venind din partea sa, adjectivul mă onorează. Foarte mulţi oameni de valoare din Vâlcea au fost gratulaţi cu diverse insulte de autorul respectiv, aşa încât mă aşează şi pe mine într-o ilustră galerie. Dacă vreţi, pot spune că mă bucur că sunt "japiţă", alături de toţi cei care, dovedind că sunt valoroşi, că ştiu să construiască ceva, au fost taxaţi, de-a lungul timpului, în acelaşi fel. Dacă am fonda o ligă a celor pe care domnul acesta i-a tratat drept japiţe, impostori, escroci, nenorociţi etc., cred că ar trebui să se înscrie în ea toată elita vâlceană, foşti şi actuali parlamentari, oameni de afaceri, prefecţi, directori, editori, zeci sau chiar sute de "japiţe".

Un filosof al secolului XX spune că "infernul este celălalt", numai că infernul rămâne un punct de reper pentru societate. Până la urmă, cei mulţi decid unde se află iadul, iar în cazul pe care îl discut, societatea vâlceană intuieşte deja cine e japiţă, măcar fiindcă în materie de epitete, de obicei, cine zice, ăla e.