Comentarii

Dragos spune:

Sa fie naivitatea de vina ?

Nu cred ca ziaristii sunt atat de naivi pe cat lasa ei sa se creada. Daca as spune ca se straduiesc sa fie formatori de opinie s-ar putea intelege ca-s ipocriti, sau si mai rau, ca sunt falsi sau fatarnici. Insa intr-o Romanie in care intr-adevar predomina interesul individual sau de haita, poate ca rolul presei este si acela de a mai incerca sa trezeasca putin din constiinta anchilozata a romanului. Desigur ca multi fac asta intr-un mod neconvingator iar altii manipuland, creand astfel efectul advers, dar cred ca majoritatea jurnalistilor stiu in ce fel de lume traim.

Raspunde acestui comentariu!

CAROL DINA spune:

După 20 de ani de jaf, anarhie şi minciună

După 20 de ani de jaf, anarhie şi minciună ROMÂNIA FALITĂ România, o ţară care a trăit tot timpul pe datorie, indiferent dacă avea creştere economică sau nu. O populaţie sărăcită, cu o putere de cumpărare sub nivelul anului 1989. În acest an, peste 2 milioane de români vor trăi în sărăcie extremă, cu un venit zilnic sub 4 dolari. O economie configurată, în mod premeditat, să aducă bunăstare doar elitelor corupte, iar nu tuturor cetăţenilor. O economie care creează, preponderent, profituri pentru companii străine. Aşa se poate sintetiza evoluţia României în ultimii 20 de ani. Este timpul să evocăm trecutul României noastre, pentru a înţelege dezastrul actual, economic şi social, cu prăbuşirea dramatică a calităţii vieţii - un adevărat genocid împotriva Poporului Român. În anul 1989, populaţia României era estimată la 23.152.000 locuitori. Dintre aceştia, 12.312.000 trăiau în mediul urban. Numărul populaţiei ocupate se ridica la 10.805.400, reprezentînd 46,8% dintre români. La sfîrşitul anului 1989, România era considerată o ţară mediu dezvoltată, comparativ cu anul 1945, cînd era cunoscută ca Stat eminamente agrar. Economia era concentrată pe creşterea şi diversificarea ofertei de produse în industrie, construcţii şi agricultură, atît pentru consumul intern, cît şi pentru export. Peste 73% din populaţia ocupată lucra în aceste sectoare, iar aproape 27% în ramura Serviciilor. Avuţia naţională, reprezentată exclusiv de resurse neexploatate (ţiţei, gaze, aur, argint, uraniu, cărbune, cupru, marmură, sare, apă minerală, păduri ş.a.) era estimată, în acel moment, la 5.200 miliarde de lei (880 miliarde de dolari). În anul 1989, Produsul Intern Brut al României era de 482,8 miliarde lei noi, adică 101,1 miliarde de euro. Rata înaltă de acumulare, variind între 23% şi mai mult de o treime - 33% din PIB, a contribuit efectiv la dezvoltarea accentuată a întregii economii, a avuţiei naţionale, la creşterea volumului fondurilor fixe şi a multor investiţii, la creşterea ponderii populaţiei ocupate şi, implicit, a volumului fondurilor bugetelor de stat şi de asigurări sociale, a nivelului de trai al populaţiei. Numai în Bucureşti, înainte de 1989, s-au construit: Casa Scînteii, Casa Poporului, cu toate ministerele care o înconjoară (impunătoare ca arhitectură, unică în Europa ca mărime, proiectată, construită cu specialişti, muncitori şi materiale numai din România), marele Complex Expoziţional de la Casa Scînteii, Opera Română, Sala Palatului, Teatrul Naţional, Muzeul de Istorie Naţională, Sala Polivalentă, Palatul Copiilor, Circul de Stat, Hotelul Intercontinental, Hotelul Bucureşti, Hotelul Dorobanţi, Institutul de Microprocesoare, fabricile de locomotive şi de motoare Diesel de 450 CP - 140 CP, uzinele metalurgice, de utilaje energetice, de avioane, de elemente pentru automatizare, de radio, cinescoape şi televizoare, de maşini grele, de confecţii şi textile, de medicamente, de încălţăminte, de piese şi produse din cauciuc, Spitalele Municipal, Vitan, 23 August, Metroul (în perioada 1977-1989, reţeaua de 56 km cale dublă a fost realizată, în totalitate, pe baza unor proiecte ale specialiştilor români, cu echipamente fabricate exclusiv în ţară, şi a costat 3,4 miliarde de euro, adică 60 de milioane euro pentru 1 km de linie construită), Stadionul 23 August, Stadionul Steaua, importante baze sportive ş.a. În aceeaşi perioadă au mai fost construite cămine pentru copii, grădiniţe, şcoli, facultăţi, cluburi, cinematografe, hoteluri, restaurante, magazine, 21 de pieţe agroalimentare, sute de mii de apartamente (3.402.271 locuinţe în mediul urban şi 2.217.194 în cel rural). Astfel de edificii emblematice s-au realizat în toate judeţele ţării: combinate siderurgice, chimice, de petrochimie, uzine de maşini, utilaje şi instalaţii de foraj petrolier - locul 7 în lume -, şantiere navale, care au dotat Flota Comercială cu peste 300 de nave, ceea ce i-a permis României să devină, din acest punct de vedere, a 4-a ţară din lume şi a 2-a din Europa, fabrici de tractoare, de maşini agricole, de vagoane pentru marfă şi călători, de maşini-unelte, de utilaje energetice, de autoturisme, de autocamioane, de avioane şi elicoptere, de armament şi tehnică militară, de industrializare a cărnii, peştelui şi legumelor, de rulmenţi şi elemente de asamblare, lacuri de acumulare şi Centralele Hidroelectrice Porţile de Fier I şi II, Bicaz - cu salba de microcentrale de pe Rîul Bistriţa, Vidraru - cu ansamblul de microcentrale de pe Rîul Argeş, Rovinarii, Turcenii, Centrala Atomo-Electrică de la Cernavodă (cele 2 grupuri de 700 MW asigură energie electrică şi pentru export), Canalul Dunăre-Marea Neagră, pe o lungime de 64,2 km, care scurtează drumul, pe apă, spre Mare cu aproape 400 km. Prin intrarea acestei magistrale în exploatare, distanţa Rhin-Main şi Cernavodă-Constanţa se reduce cu 3000 km - de la 6.200 la 3.200 km. Au fost construite sau se aflau în curs de execuţie şi alte edificii emblematice: Transfăgărăşanul, Autostrada Bucureşti-Piteşti, mii de km de drumuri naţionale şi regionale, Podul de la Giurgeni, Canalul Galaţi-Scroviştea-Bărăgan, cu importantul lui sistem de irigaţii şi amenajări hidrografice, Canalul Bucureşti-Dunăre, cu Porturile Glina şi Olteniţa, Agigea, Constanţa II şi Midia-Năvodari, salba de hidrocentrale de pe Rîul Olt, Combinatul de Utilaj Greu de la Iaşi, sistemele de irigaţii şi alte lucrări de ameliorare pentru peste 3 milioane de hectare. Acestora li se adaugă Programul Naţional de Amenajare a Bazinelor Hidrotehnice, pentru apărarea oamenilor şi a bunurilor împotriva stihiilor naturii. Eforturile şi sacrificiile întregului popor pentru construirea şi dezvoltarea capacităţilor de producţie şi fabricarea de produse competitive se regăsesc într-o serie de date statistice semnificative. În anul 1989, în România se producea o gamă diversă de mărfuri, dintre care menţionăm: energie electrică - 64.309 mil. kwh; ţiţei extras - 11,511 mii tone; benzină - 4.667 mii tone; motorină - 8, 435 mii tone; gaz metan extras - 22.222 mil. mc; oţel brut - 14.411 mii tone; tractoare - 17.124 bucăţi; locomotive - 276 bucăţi; autoturisme - 144 mii bucăţi; autocamioane - 13.515 bucăţi; medicamente - în valoare de 150 mil. euro; ciment - 13.265 mii tone; mobilă - 434 mil. euro; ulei comestibil - 248 mii tone; carne - 993 mii tone; preparate din carne - 279 mii tone; lapte pentru consum - 5.629 mii hl.; brînzeturi - 81.652 tone; zahăr - 717 mii tone. Evoluţa stării sociale în România a cunoscut un trend pozitiv. Iată situaţia din 1989: * Populaţie - 23.151.600 locuitori; * Populaţia ocupată - 10.946.000 persoane, din care: în industrie - 4.169.000; agricultură - 3.012.000; construcţii - 767.000; comerţ - 649.000; învăţămînt - 373.000; sănătate - 292.000; administraţie - 51.000; alte ramuri - 1.630.000. Total salariaţi - 7.997.000 persoane; * Pensionari - 3.347.000 persoane; * Populaţia şcolară - 5.036.000 persoane. În anul 1989, aproape 49% din totalul populaţiei era ocupată în diferite ramuri ale economiei naţionale; se asigurau locuri de muncă pentru toate persoanele apte, corespunzător pregătirii profesionale; bugetul asigurărilor pentru pensii era excedentar, fiind susţinut de 8 milioane de salariaţi. România nu avea datorii externe, iar în fondul valutar se înregistra un sold de 247 milioane de dolari. În plus, creanţele externe, împreună cu mărfurile pentru export, aflate în curs de expediere, şi cu excedentul bugetar al anului 1989, furnizau un fond valutar de peste 15 miliarde de dolari. Toate acestea asigurau securitatea socială şi dezvoltarea ţării, inducînd populaţiei sentimentul tonic al siguranţei pentru viitor. Aşa se şi explică faptul că mulţi tineri, care nu se informează din documentele oficiale sau din presă, ci iau ca repere amintirile părinţilor, şi-ar dori să trăiască în socialism, pentru că: - ar avea locuri de muncă sigure; - ordinea şi disciplina din învăţămînt (inclusiv uniforma şcolară obligatorie) cresc nivelul de pregătire; - nu erau atîţia oameni cu lipsuri materiale; fiecare avea strictul necesar de trai, iar alimentele erau mai sănătoase şi mai ieftine; - respectul dintre oameni era mai mare, ceea ce impunea tinerilor o conduită civică responsabilă. După 1989, prin distrugerea sistematică a capacităţilor de producţie, creşterea masivă a importului de produse industriale şi agricole şi desfiinţarea a milioane de locuri de muncă, România a pierdut valori însemnate din Produsul Intern Brut. Pierderile, în timp, s-au adîncit, concomitent cu distrugerile produse. Avînd în vedere gradul productiv, nivelul tehnic existent la data de 31.12.1989 şi proiectele vizînd productivitatea şi competitivitatea tehnico-economică ale produselor pe termen scurt şi mediu, se poate considera că s-au pierdut, în intervalul 1989-2008, circa 3.900 miliarde de euro, ceea ce echivalează cu de 33 de ori Produsul Intern Brut al României pe anul 2010 (118 miliarde de euro). Specialiştii în domeniul economic au arătat că, dacă se menţineau gradul de producţie şi nivelul tehnic de producţie al anului 1989, PIB-ul putea să atingă, în anul 2008, o valoare de 4,2 ori mai mare decît cel realizat în anul 1989 (PIB=101,1 miliarde euro). Pe lîngă această pierdere colosală, de 3.900 miliarde de euro, începînd cu anul 2005, au plecat din ţară valori importante din PIB, prin intermediul unor grupuri oculte, reprezentate de companii multinaţionale, care au pus stăpînire pe avuţia naţională a României. Cum, în anul 2008, PIB-ul realizat a fost de 136,8 miliarde de euro, din care 57,3 miliarde de euro au plecat din ţară, respectiv 42%, înseamnă că, de fapt, numai diferenţa de 79,5 miliarde de euro revine românilor pentru asistenţă socială şi dezvoltare. Acum se vede mai bine de ce Guvernul B-B (Băsescu-Boc) impune, cu un cinism criminal, curbe de sacrificiu românilor, în loc să supună companiile străine unor condiţii restrictive. România, ca membră în marea familie europeană, care îşi continuă, în mod rapid şi ireversibil, evoluţia, într-o permanentă şi clocotitoare frămîntare de sine, tot ceea ce a cîştigat economic, social, ştiinţific şi cultural, în anii 1965-1989, în perioada socialismului, a pierdut cu uşurinţă, din cauza incompetenţei şi relei-credinţe, în anii 1990-2010, sub un regim capitalist primitiv, vulgar şi rapace. Activele sale au fost înstrăinate aproape în totalitate, industria productivă a fost distrusă, iar datoriile externe angajate au depăşit 110 miliarde de euro, pentru care se plătesc, anual, circa 5 milioane de euro, sub formă de dobînzi. La nivelul administraţiei locale s-a furat tot ce s-a putut, în timp ce aparatul central, supradimensionat, a devenit greu de finanţat. Domenii care, cu 20 de ani în urmă, aduceau prestigiu României, de la Cercetare şi Învăţămînt pînă la Sport şi Cultură, au înregistrat regrese vizibile. Generaţia tînără creşte la voia întîmplării, fără educaţie şi sprijin din partea şcolii, cu părinţi nevoiţi să plece în lumea largă pentru asigurarea unei surse de venit. România, de fapt, a fost condusă spre faliment de oligarhia post-decembristă. După anul 1990, otrava străină a devorat corpul Poporului Român, iar marile localităţi ale ţării şi-au pierdut Identitatea Naţională. De la un an la altul, România a devenit o ţară bolnavă. Nenumărate practici, nefireşti altădată, au devenit normalitate. Pretutindeni se constată asaltul concertat al non-valorilor: demagogii şi aroganţii în politică, maneliştii în muzică, impostorii şi tupeiştii în Cultură, Educaţie şi Sănătate, marii corupţi în viaţa economică şi socială. Pe întreaga scenă politică a ţării defilează, triumfal, prostia, incultura, sălbăticia, primitivismul. Valoarea omului, stînjenită de singurătate, foarte rar apare în prim-plan. Românul zilelor noastre, altădată muncitor şi gînditor temeinic, a devenit mai slab, un instrument în mîinile celor puţini, care nu urmăresc decît profituri murdare, prin asuprirea celor mulţi şi slabi, uneori chiar prin crimă. Aşa nu se mai poate, este nefiresc ca o asemenea clică politică, perpetuată la guvernare, cu aceeaşi frecvenţă, de mai bine de 20 de ani, să decidă, în continuare, soarta românilor. Deci, oameni buni, forţa şi puterea în România sînteţi voi, milioanele de români. Trebuie să acţionaţi grabnic, cu responsabilitate, pînă ce nu este totul pierdut! Carol Dina 1 iulie 2010

Raspunde acestui comentariu!

Adauga comentariul tau!