CEL MAI RISCANT ARTICOL CU PUTINŢĂ

De Gheorghe Smeoreanu (2010-06-05 00:00:00)

Măreşte imaginea

Mă bucur că au apărut măsurile de austeritate. Cum pot formula o asemenea frază ? Iată că pot.

Vor avea de suferit pensionarii de 50 de ani care şi-au cumpărat pensionarea şi asta mă bucură. Vor avea de suferit şomerii cărora nu le-a păsat de locul de muncă fiindcă ştiau că vor lucra la negru şi vor primi şi indemnizaţie. Mă bucură şi acest lucru. Vor avea de suferit, de asemenea, adolescentele tembele care s-au apucat să facă un copil gândindu-se doar la banii de la buget, vor avea de suferit romii trăitori din furtişaguri şi din ajutorul de la primărie, vor avea de suferit funcţionarii aceia cărora nu le place în mediul privat fiindcă se munceşte mult, vor avea de suferit toţi leneşii a căror principală activitate e grătarul, toţi fanii manelelor şi telenovelelor, toată pleava care şi-a vândut votul, toţi împrumutaţii care dorm după-amiaza, toţi - ceea ce mă umple de satisfacţie.

Mă bucură măsurile de austeritate fiindcă aşa am reuşit să găsesc rapid şi ieftin un meşter care mi-a făcut un gard (s-au speriat deja şi nu mai cer bani, bautură, ba chiar şi ţigări)fiindcă sunt sigur că voi avea cui să dau în arendă o livadă cu care nu ştiu ce să fac...

Mă mai bucură măsurile de austeritate pentru că mi se pare că deja lumea a devenit mai concentrată, mai serioasă, mai politicoasă, mai puţin dispusă la mişto şi caterincă, ceea ce, trebuie să recunoaştem, e ceva de necrezut pentru români.

Mă bucură măsurile de austeritate fiindcă am impresia că nu îmi vor mai râde în nas cei care au tăiat frunză la câini, că nu mă vor mai privi de sus toţi proprietarii de Logan cu wc-ul în curte, nu mă vor mai sfida aşa-zişii ţărani al căror loc de muncă e banca de la poartă.

Mă bucură criza fiindcă ea îi răzbună pe toţi cei cinstiţi şi pricepuţi care au pierdut alegerile de-a lungul celor douăzeci de ani, ori care nu au avuit nici măcar curajul să candideze ştiind că mulţimea îi va repinge la vot. Şi mă mai bucură suferinţa pentru toţi cei care au preferat să creadă în miciuni, să se isterizeze în vârtejul manipulărilor mediatice, pentru toţi cei care ţi-ar fi dat în cap dacă nu-l vorbeai de bine pe politicianul lor preferat. Mă bucură criza pentru că sper să sufere să să ispăşească toţi cei care, două decenii, au fost majoritari la vot. Mai mult nu spun, dar înţelegeţi ce spun.

Mă bucură că ne strânge criza cu uşa fiindcă poate vor înţelege ceva, în ceasul al doisprezecelea, toţi licenţiaţii analfabeţi cu diplomele cumpărate, toate fufele care cred că nu s-a găsit un loc de muncit care să le merite, toţi cei care şi-au lăsat treburile baltă pentru a fugi la mare de 1 Mai fiindcă aşa e de bon-ton.

Merită să sufere pentru aceste schimbări pensionarii serioşi, şomerii disperaţi şi fucţionarii de carieră ? Merită să sufăr şi eu, ca jurnalist - trăitor din publicitate şi mai ales din sponsorizări - pentru o asemenea victorie psihologică ? Merită să trăiesc o vreme, ori poate pentru totdeauna, mai prost, să renunţ la vacanţă, la cărţi şi filme, la week-endurile departe de casă ? Ştiţi ce cred, după multe frământări, după multă îndoială şi revoltă ?

Cred că merită. Pur şi simplu, a ajuns să merite. Aveam nevoie de o purificare şi se pare că i-a sosit clipa.

Precum a sosit clipa acestui articol riscant, pe care dacă nu l-aş fi scris ar fi însemnat să mint.

Să mint prin omisiune.