ULTIMA CARTE JUCATĂ ÎN CAZUL GUTĂU

De C.P. (2010-04-14 00:00:00)

Măreşte imaginea

În aceste momente, se judecă la ICCJ contestaţia în anulare. Documentul depus de avocaţi azi-dimineaţă este următorul:

Domnule Presedinte,

Subsemnatul Gutau Mircea, contestator in dosarul nr. 801/1/2010 cu termen de judecata la 14.04.2010, aflat in stare de detentie la Penitenciarul Colibasi, jud. Arges, in sustinerea contestatiei in anulare promovate impotriva Deciziei nr.273 din 27.01.2010 pronuntate in dosarul nr. 698/57/2008, formulez urmatoarele

CONCLUZII SCRISE SUPLIMENTARE

prin care solicit analiza motivelor de contestatie invocate de mine si prevazute de art.386 lit. a si e din Codul de procedura penala verificand in ansamblu intreaga instrumentare a dosarului de recurs si, pe cale de consecinta, sa constatati incalcarea grava a etapelor procesuale precum si lipsa in totalitate a procedurii de rejudecare prevazuta de art 385 ind 19 din Codul de procedura penala (“Rejudecarea cauzei dupa casarea hotarârii atacate se desfasoara potrivit dispozitiilor cuprinse în partea speciala, titlul II, capitolele I si II, care se aplica în mod corespunzator.”) coroborat cu art.385 ind 16 (“Când instanţa de recurs casează hotărârea şi reţine cauza spre rejudecare potrivit art. 38515 pct. 2 lit. d), se pronunţă prin decizie şi asupra probelor ce urmează a fi administrate, fixând termen pentru rejudecare. La termenul fixat pentru rejudecare, instanţa este obligată să procedeze la ascultarea inculpatului prezent, potrivit dispoziţiilor cuprinse în Partea specială, titlul II, capitolul II, atunci când acesta nu a fost ascultat la instanţele de fond şi apel, precum şi atunci când aceste instanţe nu au pronunţat împotriva inculpatului o hotărâre de condamnare.”), art 289, 323, 324, 325 pct. 4 si art 385 ind. 17 pct.5 din Codul de procedura penala (“Dacă instanţa reţine cauza spre rejudecare, în decizie se menţionează probele ce urmează a fi administrate”).

Astfel, la primul termen de judecata din 9 noiembrie 2009, instanta de recurs a admis o cerere prealabila de amanare a judecatii formulata de reprezentantul parchetului pentru a da posibilitatea acestuia “sa-si detalieze concluziile pe care le va sustine”, iar la cel de-al doilea termen din 7 decembrie 2009 instanta a amanat cauza “constatand intemeiata cererea (prealabila) de amanare formulata de reprezentantul parchetului pentru imposibilitate de prezentare din motive medicale”.

La cel de-al treilea termen, in 11 ianuarie 2010, instanta a acordat cuvantul in dezbateri reprezentantului parchetului, aparatorilor si ultimul cuvant inculpatilor luand cauza in pronuntare. Dupa doua amanari ale pronuntarii, la 27 ianuarie 2010, a casat hotararile de achitare si cu majoritate de voturi a dispus condamnarea mea si a coinculpatului din dosar la cate trei ani si sase luni de inchisoare si la pedepse complementare.

Este usor de constatat ca de la “rezolvarea cererilor incidente” – art. 302 Cpp – instanta de recurs a trecut peste toate procedurile cuprinse in Partea speciala a Codului de procedura penala, titlul II, capitolele I si II si prevazute de art. 322 Cpp (Inceperea cercetarii judecatoresti) si urmatoarele pana la art. 339 Cpp (Terminarea cercetarii judecatoresti) procedand direct la dezbateri (art.340 Cpp), ultimul cuvant al inculpatului (art. 341 Cpp) si la deliberari (art. 343 si urmatoarele din Cpp).

In acest context, instanta de recurs nu a indeplinit obligatiile procesuale de a se pronunta prin decizie asupra casarii hotararilor de achitare si a retinerii cauzei pentru rejudecare la instanta de recurs, moment in care avea obligatia sa fixeze un nou termen pentru rejudecare si sa se pronunte asupra probelor ce urmau a fi administrate.

La acest nou termen pentru rejudecare instanta de recurs avea obligatia sa ma audieze pe mine si pe coinculpat, conform art art.385 ind 16 din Codul de procedura penala pentru ca ne aflam in situatia descrisa de textul de lege, fiind achitati la instantele de fond si apel, in contextul administrarii de probe si rejudecarii desfasurate potrivit dispozitiilor cuprinse in Partea speciala a Cpp, titlul II, capitolele I si II.

Tot la acest nou termen sau la un termen ulterior instanta de recurs trebuia sa citeze pe denuntatorul Popescu Constantin si sa-l audieze in mod nemijlocit, respectand principiile nemijlocirii, publicitatii, oralitatii si contradictorialitatii precum si sa administreze orice alte probe utile pentru aflarea adevarului.

Fata de cele prezentate mai sus, mentiunea facuta de instanta in incheierea din 9 noiembrie 2009, la primul termen de judecata, inainte chiar de rezolvarea cererilor prealabile si incidente, conform careia inculpatii din dosar, “pe rand, au aratat ca nu doresc sa dea declaratii si ca se prevaleaza de dreptul la tacere” este absolut nerelevanta.

Cu atat mai mult, apreciererile facute asupra acestui aspect de catre instanta de recurs in cuprinsul Deciziei nr.273 din 27.01.2010 ce face obiectul prezentei contestatii in anulare, aprecieri aflate la pag. 8, ultimul alineat si pag. 9, primul alineat, sunt total netemeinice si nejustificate.

Este neindoielnic faptul ca la acel moment, la primul termen de recurs, inainte de rezolvarea cererilor prealabile si dupa achitarile pronuntate de catre instantele de fond si de apel, fara o decizie de casare a hotararilor recurate, de retinere a cauzei pentru rejudecare la instanta de recurs, fara o pronuntare asupra probelor ce urmeaza a fi administrate (inclusiv probele cu declaratiile inculpatilor) si fara fixarea unui nou termen pentru rejudecare, declaratiile inculpatilor erau ineficiente, inutile si incalcau principiul contradictorialitatii prin lipsa si necitarea altor parti (denuntatorul) dar si prin faptul ca reprezentantul parchetului nici nu isi definitivase pozitia in cadrul procesului penal. La termenul urmator situatia s-a mentinut si la ultimul termen nici nu s-a pus problema discutiei asupra probelor.

Si noi inculpatii, dar mai ales aparatorii nostri cunosteam faptul ca trecerea la dezbateri si luarea in pronuntare asupra recursului fara a se dispune anterior asupra casarii hotararilor recurate, fara acordarea unui nou termen pentru rejudecarea de catre instanta de recurs si fara sa se dispuna asupra probelor, instanta de recurs nu avea posibilitatea legala decat de respingere a recursului, de casare cu trimitere sau de casare si retinere spre rejudecare caz in care era obligata sa redeschida dezbaterile si sa acorde un nou termen cand ar fi trebuit sa inceapa desfasurarea procesului penal potrivit dispozitiilor cuprinse in Partea speciala a Cpp, titlul II, capitolele I si II conform art. 385 ind. 15 pct. 2 d) coroborat cu art. 385 ind. 16, art. 385 ind. 17, pct. 5 si art. 385 ind. 19.

In aceasta situatie, am fost pusi in eroare si ne-au fost incalcate drepturile procesuale prevazute de Codul de procedura penala dar si drepturile ce tin de echitatea procedurii prevazute de art. 6 paragraf 1 si art 6 paragraf 3 d din Conventia Europeana pentru Drepturile Omului si Libertatilor Fundamentale. (CURTEA EUROPEANĂ PENTRU DREPTURILE OMULUI in Cauza Dănilă contra România prin Decizia din 8 martie 2007 „reaminteşte că, în speţa în cauză, limita  puterilor jurisdicţiilor de recurs este definită în articolele 38515 şi 38516 din Codul de procedură penală. În conformitate cu art.38515, Curtea Supremă de Justiţie, ca şi instanţă de recurs, nu a judecat pe fond, deşi ea ar fi avut posibilitatea. La 15 iulie 1998, Curtea Supremă de Justiţie a primit recursul Parchetului, a casat hotărârea Tribunalului departamental din 19 februarie 1997 şi decizia din 30 mai 1997 a Curţii de Apel şi a pronunţat o nouă hotărâre pe fond. Conform dispoziţiilor legale mai sus citate, rezultă că procedura în faţa jurisdicţiei de recurs era o procedură completă care urma aceleaşi reguli ca o procedură de fond, Curtea Supremă de Justiţie fiind pusă în situaţia de a cunoaşte atât faptele cauzei ca şi de drept.)

In privinta fondului dosarului in care am fost condamnat, fata de precizarile si concluziile depuse la termenul precedent, imi insusesc si sustin in fata instantei de contestatie in anulare motivele care au fost retinute in opinia separata formulata de presedintele completului de judecata al instantei de recurs.

In plus fata de toate acestea, va rog sa analizati si sa constatati nelegalitatea probelor cu inregistrarile audio-video efectuate in dosar in afara cadrului legal existent la acea data, cu autorizarea data de o persoana necompetenta sa emita o astfel de autorizatie si anterior inceperii urmaririi penale, cu consecinta inlaturarii acestora din dosarul penal.

Un argument in plus fata de aceasta solicitare il constituie Decizia Curtii Constitutionale nr.962 din 25 iunie 2009 care in motivarea si analizarea unei exceptii privitoare la art.91 ind.1 din Codul de procedura penala apreciaza: „...este unanim acceptat faptul ca in cadrul investigatiilor prealabile nu pot fi luate masuri procesuale ori administrate probe care presupun existenta certa a unei urmariri penale incepute”.

In concluzie, solicit inca o data:

1. Admiterea in principiu a cererii de contestatie constatind, in baza art. 391 Cod proc. penala, ca cererea de contestatie este facuta in termenul prevazut de lege,ca motivele pe care sa sprijina contestatia sunt din cele prevazute de art. 386 si ca in sprijinul contestatiei se invoca dovezi care sunt la dosar;

2.Suspendarea imediata a executarii Deciziei nr. 273 din 27.01.2010 a Sectiei penale a Inaltei Curti de Casatie si Justitie, pronuntate in dosarul nr. 698/57/2008, in baza art. 390 Cod proc. penala avand in vedere ca cele prezentate si ca din documentele aflate la dosarul cauzei rezulta fara echivoc faptul ca am fost condamnat fara sa fiu vinovat, fara probe legale, directe si concludente asupra vinovatiei mele si fara sa mi se asigure dreptul la un proces echitabil, iar drepturile mele procesuale au fost in mod grav incalcate.

3.Admiterea contestatiei in anulare ca fiind intemeiata, in baza art. 392 Cod proc. penala, cu consecinta desfiintarii prin decizie a Deciziei nr.273 din 27.01.2010 a Sectiei penale a Inaltei Curti de Casatie si Justitie, pronuntate in dosarul nr. 698/57/2008, a rejudecarii recursului declarat de Parchetul de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie – Directia Nationala Anticoruptie – Serviciul Teritorial Constanta, obiect al dosarului 698/57/2008 si a respingerii recursului formulat impotriva deciziei penale nr. 39/P din 10 aprilie 2009 a Curtii de Apel Constanta – Sectia Penala si pentru Cauze Penale cu Minori si de Familie, ca nefondat.

14.04.2010 Pentru MIRCIA GUTAU

Av. Veronel Radulescu

Domnului Presedinte al Inaltei Curti de Casatie si Justitie-Sectia Penala