NIŞTE ROBOŢI, NICI MĂCAR JOVIALI

De Constantin Smedescu (2010-03-19 00:00:00)

Măreşte imaginea Tot mai mulţi sunt cercetătorii care consideră cancerul drept o boală psihosomatică. Iar realitatea pare să îi confirme. Căci prea des cancerul apare imediat după o tulburare psihică. Prăbuşirea sistemelor de apărare ale organismului, cu efecte în direcţia apariţiei unei tumori, poate fi provocată de surmenaj. Se impune, aşadar, să evitaţi stresul, melancolia, decepţiile, deoarece toate acestea aduc organismul într-o stare de epuizare care poate provoca un cancer. Există, după toate aparenţele, un raport de cauzalitate între vulnerabilitatea psihică şi cea organică. Potrivit unor statistici, cele mai multe îmbolnăviri de cancer se înregistrează printre introvertiţi şi frustraţi. În cea din urmă situaţie, oamenii se află în pericol de îmbolnăvire din cauză că tânjesc prea mult după un lucru care le lipseşte şi pe care-l consideră foarte important. Sau după un lucru pe care s-ar fi cuvenit să-l obţină în urma eforturilor depuse, dar nu l-au obţinut din cauza unor împrejurări anormale.

În mod normal, orice om care munceşte cinstit ar trebui să fie scutit de umilinţa de a nu avea ce pune pe masă sau de a nu-şi putea plăti birurile curente către stat. Dar cum împrejurările sunt anormale, bietul român asistă neputincios la cavalcada scumpirilor, la creşterea preţurilor a tot ce mişcă în jurul său. Taxele, întreţinerea, impozitele şi celelalte vămuiri lunare s-au încolăcit atât de tare pe trupul lui, încât a început să se simtă în pielea lui Laocoon încolăcit de şerpii lui Apollo.

Ne-am obişnuit să vedem cum de-atâţia ani, în preajma celor două mari sărbători ale creştinilor şi la fiecare început de an, preţurile o iau razna. Nici nu avem timp să ne obişnuim psihic cu o scumpire sau cu o taxă nouă, că imediat ne sar în faţă alte două-trei astfel de vipere de coşmar, răsărite din pulberea fierbinte a incompetenţei şi lăcomiei conducătorilor noştri. Într-o viaţă atât de mizeră şi deprimantă, am ajuns să nu mai muncim decât pentru a ne plăti dările către stat. În aceste condiţii de permanentă angoasă, ne îndreptăm încet dar sigur către anihilarea condiţiei umane.

L-am omorât pe Ceauşescu pentru că ni s-a părut, printre altele, că vrea să ne uniformizeze, să facă din noi nişte „roboţi joviali”, gata să răspundă în orice clipă la orice comandă. L-am omorât degeaba, căci tot spre uniformizare ne îndreptăm. Un fel chiar şi mai rău de uniformizare, pentru că nici vorbă să mai fim joviali, ci pur şi simplu roboţi, acţionând în baza unui singur program: să facem rost de bani. Şi în pericol permanent de a ne îmbolnăvi de cancer, deoarece, în lipsa altor idealuri decât acelea de a ne plăti facturile la utilităţile de strictă necesitate, sufletul nostru seamănă tot mai mult cu un deşert în nisipul căruia vântul deznădejdii poate desena orice tumoare.