DE CE A PLÂNS UN SENATOR

De Gheorghe Smeoreanu (2010-03-13 00:00:00)

Măreşte imaginea

Dincolo de aspectele politice, atmosfera la PDL Vâlcea e încărcată. Lucru firesc, pentru ca oamenii care au lucrat cu Mircia Gutău resimt din plin nedreptatea. De când s-a produs arestarea primarului eu însumi sunt irascibil, nimeni nu îmi mai intră în voie, aşa încât îi înţeleg pe pedelişti. Absurdul situaţiei constând în lipsa probelor şi în faptul că instanţa refuză să redacteze motivaţia sentinţei a ridicat nivelul tensiunii psihice tuturor celor care sunt legaţi, într-un fel sau altul, de aceasta istorie incredibilă.

În mod sigur, cel mai afectat şi, în consecinţă. cel mai vulnerabil este însuşi Mircia Gutău. Acestea sunt caracteristicile situaţiei şi ele au fost exploatate din plin de un soi de informator care a ţinut să îi explice celui aflat în izolare şi, implicit, permeabil la intoxicări informaţionale, că anumiţi prieteni îl trădează. Nu am putut să prevăd o astfel de situaţie, recunosc sincer. Un manipulator fără scrupule a dorit să îi livreze primarului un pachet de informaţii, probabil bine asortate, pe alocuri reale, pe alocuri mincinoase, din care să reiasă ideea că senatorul Dorel Jurcan îi este duşman de moarte. Întins ca un arc, primarului nu i-a fost greu să concluzioneze că printre atâţia alţii care îi vor răul se află şi amicul său politic. Oricare dintre noi să fi fost în această conjunctură ar fi reacţionat, mai mult ca sigur, în acelaşi mod.

Situaţia de manipulare este de manual. Cel închis poate deveni victima oricui, opiniile sale pot fi gestionate de cei din exterior.

Mie unuia îmi ajunge o nedreptate, nu o mai accept şi pe a doua, chiar dacă mai mică şi conexă. Aşa cum îl consider nevinovat pe Mircia Gutău, tot nevinovat îl consider şi pe Dorel Jurcan. Probele împotriva acestuia din urmă sunt la fel de subţiri ca şi în cazul victimei principale. Cred că funcţionează, mai degrabă, modelul găsirii ţapului ispăşitor.

Senatorul Jurcan a dorit să îi facă o vizită lui Mircia Gutău şi acesta nu l-a primit. Este dreptul celui închis să îşi aleagă vizitatorii. E de ştiut însă că senatorul a plâns pentru asta. Nu ştiu, dar e posibil ca Mircia Gutău să fi plâns, la rândul său.

Cred că aceste lacrimi sunt un semn de umanitate şi îi ridică pe cei doi desupra mizeriilor justiţiei şi chiar desupra mizeriilor politicii. Şi Mircia Gutău şi Dorel Jurcan dovedesc că sunt oameni şi nicio slabiciune a inimii nu le este străină. În ochii mei, ambii au ieşit, din această poveste, mai demni de stimă. De ce?

Iată de ce.

Mircia Gutău s-a comportat ca un om şi nu ca un politician feroce. Sensibilitatea sa la ideea de prietenie îi demostrează bunătatea. Dorel Jurcan a suferit tot din prietenie, fiindcă nimeni nu varsă lacrimi pentru o conspiraţie. În general, presa refuză viziunea pur omenească asupra unor situaţii politice şi din această pricină reuşeşte să piardă multe nuanţe. În aceeaşi poziţie se află şi partidele, ca grupuri, oferă întîietate explicaţiilor negative şi refuză prezumţia de încredere.

Întîmplarea aceasta cu Mircia Gutău şi adjunctul şi amicul său politic Dorel Jurcan mi-i face pe amândoi mai simpatici, mai plauzibili, mai demni de atenţie şi respect. În rest, povestea aceasta tristă ne mai demonstrează o dată că politica afectează grav tot ce atinge.