O METODĂ PENTRU A AFLA DACĂ PIERDE BĂSESCU

De Gheorge Smeoreanu (2009-10-21 00:00:00)

Măreşte imaginea

Această campanie electorală mai are o miză în afară de cea a alegerii preşedintelui României.În 6 decembrie se va şti dacă mai rezistă sau nu vechile noastre percepţii cu privire la deontologia ziaristică. După revoluţie, într-un mod aproape spontan, jurnaliştii s-au străduit, după puteri, să fie echilibraţi politic, iar cei care au ales să fie partizani aveau, cel puţin la nivelul propriei conştiinţe, unele probleme. Desigur că editorialele lui Ion Cristoiu îndreptate împotriva lui Ion Iliescu sau Emil Constantinescu, ori cele ale lui C.T. Popescu scrise contra lui Adrian Năstase erau totalmente partizane, însă autorii lor erau percepuţi ca desfăşurând o luptă pe cont propriu, potrivit unor precepte morale şi profesionale la care aveau dreptul să apeleze. Ziarele care publicau astfel de campanii om la om se străduiau să lase măcar impresia de echilibru şi echidistanţă, arătând, implicit, că pierderea oricăror repere deontologice ar fi o catastrofă pentru breasla jurnalistică.

Prin raportarea la deontologie, ziariştii încercau să sugereze că se deosebesc radical de politicienii obligaţi prin înregimentare partinică să cânte pe o singură coardă.

Astfel stau lucrurile în acest moment. Cele două televiziuni de ştiri cu sediul în Bucureşti au stabilit o linie editorială anti-Băsescu având consistenţa unui ordin de front. Echidistanţa a fost omorâta în numele libertăţii de exprimare, dar nu o libertate individuală, ci una la unison, ca la partid. Redacţiile au devenit grupuri care, prin contractul liber consimţit, îşi asumă un mesaj de un anumit tip. Deontologia este acum sinonimă cu solidaritatea editorială şi nimeni nu mişcă în rând.

Singura problemă ar consta în testarea pe teren a acestei strategii. Dacă Traian Băsescu pică, strategia va fi legitimată istoric, nu se va mai vorbi despre deontologie şi profesia de jurnalist nu va mai fi niciodată în România ceea ce a fost. Redacţiile vor fuziona cu anumite partide sau alianţe în sisteme politico-mediatice. Totul va fi la vedere, ceea ce nu va suna deloc rău pentru public.

Ce se va întâmpla dacă rezită, totuşi, Băsescu acestui atac ? Ei bine, în acest caz presa românească se va maturiza, puţin câte puţin, va ieşi din zona balcanică şi, pierzând din spectaculozitate şi câştigând în seriozitate, va semăna tot mai mult cu presa din Uniunea Europeană. Cu bunele şi cu relele ei...

Cineva ar putea încerca o deducţie pentru a prospecta viitorul imediat, întrebându-se ce şanse are presa mioritică să se europenizeze. Cam aceleaşi şanse pe care le are Traian Băsescu să învingă în alegeri.