Darius Vâlcov şi Vali Matei revin la valorile fundamentale

De Dumitru Sârghie (2009-06-04 00:00:00)

Măreşte imagineaPedelistul Vali Matei dovedeşte mult realism, atunci când afirmă că postul de director-general la Agricultură nu i se potriveşte. Există în acest caz o mare doză de sinceritate şi onestitate, valori morale de care puţini rechini politici de pe aceste meleaguri sunt în stare.
Prin refuzul său de a ocupa acest post, un refuz care devine – până la urmă – o pildă morală, Vali Matei ne sugerează, în fond, altceva: faptul că în PD-L Olt este o mare debandadă. Singurul care poate face ordine cu adevărat în acest partid, primarul Darius Vâlcov, refuză – parcă – să apuce taurul de coarne şi să se lepede – ca de Satana – de toate lichelele din jurul său, care-l pândesc, ca nişte hiene, să-i înfigă colţii pe la spate. Refuz, cu obstinaţie să cred variantele care circulă prin oraş, cum că Darius Vâlcov ar fi la mâna viceprimarului Bălăşescu, că acesta l-ar şantaja cu anumite lucruri legate de patimi lumeşti, trupeşti sau din cele privitoare la trasul ierbii pe nas, refuz să cred că, la inteligenţa şi instrucţia sa intelectuală, Darius Vâlcov ar putea fi ostatecul vreunul subordonat de-ai săi, care – vorba ceea – sunt câtă frunză şi iarbă, dar majoritatea au creierele mici cât boaba de ienupăr…
Slătinenii şi toţi simpatizanţii lui Darius Vâlcov (fiindcă, să ştiţi, electoratul numeros al lui Vâlcov nu este pro PD-L, ci este pro Darius şi atât) nu înţeleg, oricât s-ar strădui, de ce Darius Vâlcov a pus piciorul pe frână şi riscă – prin non-combat-ul său, să fie bătut măr la europarlamentare. Poate s-a plictisit de atâta politică, poate s-a scârbit de numeroasele jocuri murdare şi subterane pe care trebuie să le facă un politician, poate că – în sfârşit – şi-a dat seama că valorile lui morale, cu care a fost înnobilat de onorabila sa familie basarabeană, nu sunt compatibile, în niciun chip, cu abjecţia şi imoralitatea pe care-l presupune politica în ziua de azi.
Dacă este aşa, atunci Darius Vâlcov trebuie să fie fericit. Poate, fără să vrea, i-a transmis şi lui Vali Matei acest sentiment autocritic, fapt ce l-a determinat pe acesta să spună că scaunul de la agricultură nu e de nasul lui. Ce lecţie de morală mai frumoasă decât asta poate să mai existe în această lume mizerabilă? Ce poate fi mai de bun-simţ decât această atitudine de a spune răspicat unui şef politic? „ – Domnule, eu sunt de meserie jurist, nu agricultor, pune-mă la locul care mi se potriveşte!”
Poate că după modelul lui Vali Matei vom avea parte de o explozie de declaraţii de sinceritate, din partea multor ocupanţi ai unor fotolii, din administraţia municipală şi judeţeană, care nu sunt de nasul şi de pregătirea profesională a acestora. Bunăoară, ne aşteptăm ca Dan Bălăşescu să spună că onor-căciula lui de vice-primar i-a căzut niţel pe ochi, ne aşteptăm ca Florin Ciocan de la Patrimoniu să spună că direcţia pe care-o conduce e mai dificilă decât ar scrie un editorial de genul „Dariuse…”, avem speranţa că o samă de iluştri anonimi unşi în diferite dregătorii de către PD-L vor rosti în cor: „Domnule Darius Vâlcov, nu suntem pregătiţi pentru onoarea pe care ne-ai acordat-o!”
Dragi cititori, lehamitea lui Darius de a mai servi politica murdară din zilele noastre, paradoxal, este un semn bun de revenire la valorile fundamentale de care avem atât de multă nevoie în aceste vremuri (cinste, onoare, corectitudine, adevăr, morală etc.), iar sinceritatea lui Vali Matei ne demonstrează faptul că, în fiecare om politic există un bob de moralitate şi decenţă. Noi îi felicităm pe amândoi!