VIOL LA MÂNÂSTIRE. MĂICUŢELE ERAU FECIOARE

De Gheorghe Smeoreanu (2009-05-29 00:00:00)

Măreşte imaginea

După cum se ştie, procurorii DNA au descins în redacţiile ziarului şi televiziunii lui Cornel Penescu, de unde au prelevat mai multe documente, având indicii – conform comunicatului oficial – că există aici dovezi ale unor acte de corupţie.

Imediat, babele de presă au strigat viol.

A fost violată libertatea presei fiindcă au ridicat procurorii nişte agende, dosare şi computere ? Cine susţine asta, îi crede pe toţi tâmpiţi. Cu un singur computer, la nevoie închiriat, ziariştii de la TOP îşi puteau spune păsurile în cea mai deplină libertate. Până la urmă, chiar asta au făcut, fără să fie nevoie să înhirieze computere, fiindcă aveau destule prin firmă. Să-mi spună şi mie cineva în ce secundă şi unde a fost ştirbită libertatea de exprimare !

Cum se face atunci că s-a dat alarma şi toată lumea presară din judeţ s-a „solidarizat” cu „năpăstuiţii colegi” în numele „libertăţii presei” ?

Fenomenul este uşor de explicat. Oaste de strânsură, lumea jurnalistică se legitimează, simbolic, prin ideea libertăţii de exprimare. Nu contează că o bună parte dintre ziarişti sunt neşcoliţi, infectaţi de virusul vanităţii, lipsiţi de experienţă şi judecată – ei ţipă, ori de câte ori au prilejul că li se încalcă libertatea. Există vreo idee pe care ziariştii de la redacţiile lui Penescu să fi dorit să o exprime şi să nu fi fost lăsaţi să o facă ? Evident, nu. Mai degrabă, urlând că li se încalcă libertatea, ei vor să lase impresia că ar fi extrem de deştepţi şi ne-ar răsfăţa cu adevăruri grave dacă ar fi lăsaţi să facă asta. Ţipătul lor de disperare este unul mimat, isteric.

De ce s-a produs pateticul act de solidarizare cu unii cărora nu li se încălcase niciun drept ? Mai întâi, pentru a se produce un scandal care să mărească tirajul. Apoi, pentru a demonstra clasei politice care finanţează presa că ei rămân o forţă de care trebuie să se ţină seama. În fine, fiindcă o bună parte a presei este ostilă statului de drept, considerând că din moment ce avem ziarişti care acuză şi judecă, nici nu mai e nevoie de procurori şi judecători. Această ostilitate nu este una programatică, ci instinctivă, se trage de la modă şi prostie.

Solidarizarea presarilor argeşeni e un gest infantil şi fără obiect, din moment ce nimeni nu este oprit să îşi exprime gândurile în ziare sau la televiziune. Făcând pe fecioarele pioase şi strigând viol, solidarii de conjunctură şi-au demonstrat, încă o dată, lipsa de maturitate.

Este poate inutil să adaug că libertatea presei este o valoare supremă a democraţiei, iar în România nu pare să o încalce nimeni, ba, mai mult, această libertate e, de multe ori, folosită abuziv.