PLÂNSUL MILIARDARULUI ÎN ÎNCHISOARE

De Gheorghe Smeoreanu (2009-05-21 00:00:00)

Măreşte imaginea

Nu ştiu dacă, aflând că nici de data asta nu va fi eliberat, Cornel Penescu a plâns. Probabil că da, iar dacă nu cu lacrimi, atunci măcar în interior, mocnit. Mai toţi avem un moment în viaţă când plângem, important este de ce o facem: de furie, din dorinţă de răzbunare, de părere de rău, de mila noastră sau, pur şi simplu, fiindcă ne simţim singuri.

Cornel Penescu ar trebui să verse lacrimi amare din supărare pe sine. Omul acesta ar trebui să-şi reproşeze câteva greşeli uriaşe şi să-şi promită că nu le va mai repeta niciodată.

Ce ar avea să-şi reproşeze Penescu ? Iată ce cred.

Prima sa eroare majoră a fost că a dorit să se îmbogăţească într-un deceniu cât alţii de-a lungul câtorva generaţii. Lipsa măsurii l-a împins să facă greşeli de strategie, să acţioneze la limita legii şi, după cum spun procurorii, chiar încălcând legea.

A doua eroare a fost aceea că a vrut nu doar putere economică, ci şi puterea de a-i judeca pe alţii prin presă, de a fi mogul al presei.

A treia eroare a fost aceea că, după ce a ajuns la un nivelul celor mai bogaţi oameni din ţară, a întors spatele unor prieteni, s-a considerat eliberat de orice obligaţie morală.

A patra eroare este că i-a luat drept model pe Borcea, Becali sau Mititelu, jucându-se cu focul.

A cincea eroare constă în faptul că a dorit să epateze, cumpărându-şi maşini de jumătate de milion de euro, zicând că-şi ia helicopter.

De ce a comis acest om atâtea greşeli, când nimic nu-i lipsea, când putea trăi ca în Rai ? Explicaţia constă în lipsa de cultură şi chiar de caracter. Nu mai oprea la semnalele poliţiei, se înjura cu Becali la televizor, dădea interviuri de la volanul Mybach-ului, îi înjura grosolan în ziar pe toţi, de la Băsescu la Nicolescu, de la Văcăroiu la Vadim, nimeni nu scăpa de notele proaste date de ziariştii lui. Penescu nu putea fi mogul de presă măcar fiindcă nu îl ajuta cultura, în sensul larg al termenului şi apoi fiindcă nu prea avea cu cine să facă jocuri politico-mediatice în Argeş. Cu Codunas şi Donoiu nu poţi să nu ţi-i faci pe toţi duşmani.

Acum, toate aceste greşeli fiind comise, a mai urmat una, care îi va fi fatală. Sfătuit de cine ştie cine, i-a lăsat pe aşa-zişii săi ziarişti să-i joace pur şi simplu în picioare pe procurori şi judecători. Să fii la mâna acestora şi să-i tratezi în ziarul tău drept stalinişti, kagebişti, ceauşişti sau mai ştiu eu cum, înseamnă să fii ori de-a dreptul dus cu pluta, ori manipulat straşnic.Nici nu ştiu ce să cred, aş înclina spre ipoteza că ignoranţa şi-a spus cuvântul, iar "ziariştii" au profitat de conjunctură pentru a se da eroi şi a cere să fie răsplătiţi pe măsură.

În paranteză fie spus, mai există un om de afaceri în Argeş, Corin Boian, care şi-a făcut şi el ziar. Ziarul lui nu dă însă note proaste tutoror, acolo se scrie liber dar fără răutate, fără pretenţia de a căuta tuturor nod în papură. Codunas şi Donoiu l-ar fi băgat şi pe Boian în belea, mai mult ca sigur. Asta este însă altă poveste...

Revenind la Cornel Penescu, aş spune că nu e tîrziu să se trezească la realitate. În fond, n-a omorât pe nimeni, n-a jefuit statul, n-a călcat peste cadavre. Ar putea accepta ideea unei pedepse modice şi şi-ar putea salva din avere destul cât să trăiască fericit, el şi ai săi, până la adânci bătrâneţi. Credeţi însă că aşa va face ? Că vă recunoaşte că a greşit, că va renunţa la clănţăii care chipurile fac presă, că va da un semnal de revenire cu picioarele pe pământ ?

Mă îndoiesc că acest om va avea capacitatea de înţelege ceva din ceea ce i se întâmplă. Şi atunci ? Atunci, drama se va consuma în continuare, până la ultimele ei resurse.

Recomanda articolul