Nu daţi ziare la cîini!

De Mircea Mărgărit (2009-03-07 00:00:00)

Măreşte imagineaCîinele meu urăşte presa scrisă. De două luni nu am mai adus acasă ziare, pentru că la vederea lor, Blackie se înfurie, devine violent şi în cîteva minute transformă bunătate de ziare auditate de BRAT acum patru ani într-un morman de resturi parcă atunci scoase din maşina de tocat hîrtie. Fiind vorba de un comportament inexplicabil pentru un doberman de numai 5 luni, l-am dus la veterinar. "Domnu' Mărgărit, cîinele dvs. a vazut cumva babe violate? Sau spînzuraţi? A făcut vreo descoperire macabră? A asistat la urmăriri ca în filme pe străzile Piteştiului? L-au bătut tîlharii mamei? Sau, Doamne fereşte, l-a ascultat cîntînd pe Babi Minune? Pentru că ce spuneţi dvs. că se întîmplă cu el este tipic pentru cîinii care au asemenea experienţe". "Nu, domnu' doctor, noi sîntem o familie liniştită, de unde violuri, spînzuraţi, descoperiri macabre şi, mai ales, de unde dracu Babi Minune?". "Nu se poate, gîndiţi-vă bine". M-am gîndit bine şi, ei, da, doctorul avea dreptate: cîinele meu avusese parte de toate astea, în cele cîteva contacte ale lui cu ziarele locale pe care le aduceam acasă, fără să-mi dau seama cît de periculoase sînt. Aşa că am renunţat la presa scrisă şi m-am orientat, că de, aşa sînt vremurile, spre versiunile electronice ale publicaţiilor locale, cu următorul legămînt: să-i coacă nasul celui care mai dă un ban pe ziare, atîta timp cît redacţiile publicaţiilor locale sînt pline de analfabeţi, sfertodocţi, semidocţi şi, mai rar, treisfertodocţi, atîta timp cît despre violatorii de femei vor scrie violatorii limbii române, atîta timp cît delictul de presă cu premeditare nu va fi introdus în codul penal.

Dialog cu surzii

În urmă cu vreo două săptămîni am avut un schimb de replici cu o anonimă pe situl Curierul zilei. Iată-l:
Redactor fara permis
Scris de Mircea Margarit, in 23-02-2009 23:14
Ba Cosmin Nicolae, m-am saturat de cite ori ti-am spus ca esti bou. Uite, iti mai spun o data si ca sa nu te uiti ca vitelul la poarta noua, iti spun si de ce: 1) Un ziarist bou raspunde de-abia la sfirsitul materialului la intrebarea CINE? Cine era ma ala urmarit si de ce trebuie sa citesc toate prostiile tale ca sa aflu cum il cheama? 2) Un ziarist bou nu scapa prilejul sa bage chestia aia cu urmarirea ca in filme ori de cite ori se ia politia cu masina dupa vreun fraier. 3) Un ziarist bou spune ca aventura nu s-ar fi terminat daca boul alalalt, soferul urmarit, nu intra in pom. Adica urmarirea ar fi continuat si acum iar Cosmin Nicolae ar fi putut sa scrie: si se mai urmaresc si astazi, daca n-or fi murit intre timp. 4) Un ziarist bou amesteca stilul indirect cu consideratiile lui personale de cacat. Exemplu: "a spus cã îi pare rãu pentru ce a fãcut, însã acest lucru nu îl va scuti de întocmirea unui dosar penal". In vorbire directa asta inseamna ca boul ala a zis asa: Imi pare rau pentru ce am facut, insa acest lucru nu ma va scuti de intocmirea unui dosar penal. Ba Cosmin Nicolae, da' tie cind iti fac ma astia dosar penal pentru conducerea pixului fara permis?

În replică, mă apostrofează o anonimă:

sal all
Scris de romina drogheda, in 24-02-2009 12:48
mai nenea asta mircea MA(r)GARit este obsedat oameni buni. la toate articolele aparute in ziarul vostru are de facut comentartii infiferent de cel care scrie.daca esti asa bun mai nene de ce nu esti in stare sa profesezi in jurnalism undeva la un ziar central. Ce mare jurnalist esti mai omule?sau te roade invidia ca nu mai lucrezi la curierul omule? daca tot e asa slab ziarul de ce il mai citesti si mai faci comentarii?

Lăsînd la o parte procedeul de o inteligenţă ieşită din comun, acela de a crea o nouă grafie numelui meu, i-am răsuns anonimului opinent:

Fanus Neagu si Cosmin Nicolae Scris de Mircea Margarit, in 24-02-2009 20:23

Stimata romina drogheda, nu intelegi nimic. Hai sa-ti explic. Comentariile mele, asa cum bine ai observat, cam la toate articolele si cam la toti autorii, pline de critici si duse uneori - ca limbaj - undeva in zona usii cortului sint doar forme de protest, ma, impotriva calitatii mizerabile (daca accepti oximoronul acesta) a ziarului. E facut de amatori pe care intimplarea i-a adus in redactia aia. Nu au cultura generala, nu au pregatire de specialitate, desi unii, daca insisti, ar putea sa-ti arate o diploma luata "la cirlig" prin vreo facultate de jurnalism locala, habar nu au ca exista un stil jurnalistic - total deosebit de compunereile "literare" de la generala, habar nu au ca exista o arhitectura a articolului de presa, habar nu au de "atribuirea" informatiei, habar nu au de "pentagonul interogativ", habar nu au de scrierea in piramida inversata, si de o mie de alte lucruri dupa care poti deosebi un ziarist de un atirnator de pix. Am lucrat in presa locala si am incercat sa-i invat pe unii dintre ei sa scrie. Lenea, prostia, dezinteresul au fost mai tari decit mine, asa ca am plecat. Asa ca acum stau si eu pe margine si, ca un ciine, latru la ursul care trece. Si care, evident, fiind prea prost ca sa invete ceva din latraturile mele, ma acuza ca sint invidios ca nu mai lucrez la Curierul. Si apropo de ziare centrale, hai sa-ti fac o confesiune: lucrez ma la un saptamanal bucurestean la care au scris si scriu Grigore Vieru, Fanus Neagu, Ion Brad, Ion Cristoiu, Ion Iliescu, Dinu Sararu si altii asemenea. Nu Cosmin Nicolae.

Metrul cu multiplii şi submultiplii lui

Spuneam că am trecut la versiunea online a ziarelor. Ei da, merită efortul! Ei, da, aici, online, altă minune, nu Babi ala de care scrie Silişteanu: aici textele intră fără să mai treacă pe la corectură şi aşa ajung să băltească în ele prostia, amatorismul, spoiala, incultura şi altele asemenea. Să aruncăm puţin năvodul şi să vedem ce perle scoatem noi din articolele din ziarul pomenit.
S-a rostogolit cu maşina 10 metrii
Avem guvern cu 19 miniştrii
Piteştenii vor fi mîndrii de realizările mele.
Trei titluri, trei prostii. Şi nu au toate acelaşi autor. Unul e de la politic, altul e de la fapt divers şi al treilea e de la sport, ceea ce justifică ipoteza că prostia e distribuită quasi-gaussian în acea redacţie. La două dintre aceste articole am intervenit şi le-am explicat autorilor cînd trebuie să scrie cu un i şi cînd cu doi. Urmarea? Alte comentarii în care eram invitat de prietenii Curierului să sug ba una, ba alta. Dintr-o deformaţie profesională, am să explic din nou o regulă simplă, pe care ar putea să o înţeleagă şi să o aplice pînă şi ziariştii de la Curierul, ca să eviţi asemenea prostii.
E vorba despre substantive şi adjective - sau mai simplu, cuvinte - terminate în -ru: maistru, ministru, codru, metru (cu multiplii şi submultiplii lui), mîndru, sinistru, negru, albastru şi altele asemenea. Pocinogul este că la plural, între forma nearticulată - ex. miniştri - şi cea articulată - miniştrii - NU există diferenţe în pronunţie. Asemenea diferenţe există între bărbaţi şi bărbaţii, ca şi între speriaţi - speriaţii.
Şi acum regula: ca să vezi cu cîţi i trebuie să scrii un cuvînt în -ru la plural, în înlocuieşti cu bărbaţi. Aşadar, dacă zici Avem guvern cu 19 bărbaţi, zici şi guvern cu 19 miniştri. Dacă zici că piteştenii vor fi speriaţi de realizările mele, zici şi că vor fi mîndri.
Şi un sfat pentru părinţi: pînă cînd copiii dvs. nu vor fi imuni la greşeli grave de gramatică, nu-i lăsaţi să citească Curierul zilei în versiunea online.