UN SCRIITOR SE ADRESEAZA PRESEDINTELUI NICOLESCU

De Virgil Diaconu (2008-09-21 00:00:00)

Măreşte imaginea

S-au desfăşurat zilele trecute (11 august – 7 septembrie), aşa numitele „Sărbători ale Argeşului şi Muscelului”, un ciclu de manifestări artistice şi ştiinţifice, care au reuşit să depăşească în mare parte vechile sărbători, partinice şi omagiale, pe care le-am prins din plin şi care mi-au fracturat, în tinereţe, mai toate proiectele şi speranţele.

Iată că lumea începe să se schimbe şi că organizatorul, Consiliul Judeţean Argeş, a reuşit să dea în bună parte, prezentelor manifestări o altă culoare, atât prin diversitatea pieselor componente cât şi prin calitatea manifestărilor. Evenimentele, cel puţin acelea la care am asistat – toate tipurile de expoziţii, festivalul de folclor, lansările de carte – au fost susţinute de profesionişti sau artişti pe cale. Şi ne gândim că domnul Constantin Nicolescu, preşedintele Consiliului Judeţean a avut rolul principal în organizarea şi finanţarea evenimentelor despre care vorbim.

Încurajat de amploarea prezentelor sărbători, precum şi de resursele financiare acordate – 250.000 de euro numai pentru Planetariu –, îi propun Consiliului Judeţean patru proiecte:

- Muzeul Literaturii Argeşene

- Librăria Scriitorilor

- Editarea scriitorilor piteşteni (argeşeni) reprezentativi, membri ai Uniunii Scriitorilor din România.

- Ghidul oraşului Piteşti.

1. Muzeul Literaturii Argeşene

Dacă s-a făcut Muzeul Sporturilor şi dacă s-au băgat 250.000 de euro în Planetariu, mă gândesc că un Muzeu al Literaturii Argeşene nu ar fi o cerere prea mare. În fond, ar fi vorba despre alocarea unei camere din Biblioteca Judeţeană, de a cărei „mobilare”, în marginea unor fonduri băneşti pentru „materiale”, mă pot ocupa, ca membru al U.S.R. Filiala Piteşti a Uniunii Scriitorilor din România ar da şi ea gir, pesemne, acestei iniţiative.

2. Librăria scriitorilor Librăria, care va purta chiar acest titlu, ar vinde cărţi de pretutindeni şi ar cuprinde, fireşte, un sector al cărţii argeşene… Preţurile vor fi mai mici, evidenţa computerizată, iar plasarea a două mese pentru răsfoirea cărţilor şi revistelor culturale editate în Argeş şi aiurea i-ar da acestei librării un aer modern, liber, prietenos, occidental. Tot aici s-ar putea organiza lansări de carte, dacă tot nu am putut păstorii o Cafenea a scriitorilor. Există şi un loc central pentru Librăria scriitorilor: fosta librărie Teora (de la Casa Cărţii). Spaţiul necesar librăriei ar mai putea fi creat între coloanele şi actualul zid – din geam – al Casei Cărţii, aflat în faţa staţiei de taxi şi a staţiei de autobuze. O librărie în formă de L, de la Libertate şi Literatură. Ideea acestei librării a apărut într-o discuţie cu Mihail Sachelarie, directorul Bibliotecii Judeţene Argeş. Am mai scris de vreo trei ori despre ea. Nu m-a auzit nimeni. Recent, vinerea trecută, prin iniţiativa lui Jean Dumitraşcu, Centrul Cultural a amenajat la Carrefour un spaţiu – două mese şi două rafturi – pentru vânzarea cărţilor editate de Centru şi de scriitorii urbei. Un început promiţător. Din nefericire, sâmbătă 20 septembrie librăria va fi ridicată.

3. Editarea scriitorilor argeşeni reprezentativi Acesta este un proiect pentru care am militat acum opt ani şi el a găsit sprijin în fosta şi actuala conducere a Centrului Cultural Piteşti – Liviu Martin şi, respectiv, Jean Dumitraşcu, directori. Lucrurile s-au mişcat încurajator, pentru că sub direcţia lui Liviu Martin s-au editat în patru ani 14 cărţi (11 titluri), iar a lui Jean Dumitraşcu, în tot atâţia ani, nouă titluri (trei titluri aparţin lui Paul Goma, iar şase scriitorilor din Piteşti, membri ai U.S.R.). Finanţatori sunt Consiliul Local şi Primăria Piteşti. Consiliul Judeţean a finanţat şi el, după câte ştiu, Festivalul de satiră şi umor „Vasile Militaru”, premiile acordate de Filiala Piteşti a U.S.R. anul trecut, câteva cărţi. Poate că este bine să avem, noi, scriitorii şi instituţiile care ne-ar putea sprijini, o viziune coerentă şi de ansamblu asupra vieţii literare argeşene. Suntem, de pildă, singurul judeţ care nu are un niciun Dicţionar al scriitorilor şi nicio Antologie din opera scriitorilor, membri ai U.S.R. Dar avem un catalog al parlamentarilor de Argeş şi un dicţionar al generalilor argeşeni... Lăudabilă este, că tot a venit vorba despre carte, antologia „Fiii Argeşului” pe care Consiliul Judeţean a editat-o de curând. Cu anumite rezerve în ceea ce priveşte titlul, pentru că oamenii de cultură cuprinşi aici preferă şi merită altceva: un dicţionar numit Personalităţi culturale din Argeş. Optez pentru dicţionarul numit Personalităţi culturale din Argeş, gândindu-mă că un pictor, un scriitor, un actor, regizor, sculptor, arhitect, un muzician etc. sunt semnificativi în cultură nu pentru că sunt fii ai Argeşului (sau fii ai satului...), ci pentru că au o anumită valoare! Pentru că ei valorează la nivel naţional; pentru că sunt personalităţi în domeniile lor. Reprezintă oare vreun merit faptul că ne-am născut în Argeş, la Cuca sau la Bucureşti, pentru ca să facem din asta un titlu de glorie? Cu toţii suntem din Argeş sau de aiurea, dar nu suntem cu toţii şi personalităţi. Şi atunci, se cade ca prin numele pe care îl dăm lucrării (sau titlului acordat) să punctăm în primul rând valoarea persoanei, postura sa valorică, ierarhia, iar nu apartenenţa geografică.

4. Ghidul oraşului Piteşti Spun ghid şi mă gândesc la ceva foarte practic, iar nu la o monografie, patimă în care au căzut mai toate comunele, satele şi cătunele. Ghidul va conţine harta oraşului, instituţiile importante – instituţii administrative (locale şi judeţene aflate în Piteşti), spitale, policlinici, instituţii culturale, sportive, vama, poliţia, judecătoria, poşta, sediul partidelor politice etc., etc. – fiecare cu adresa, telefonul/faxul, locurile de agrement etc. Ilustrat. Acest ghid ar constitui, în fond, cartea de vizită a oraşului. Una din ele. Ce-i pot oferi eu, ca instituţie care reprezint autoritatea locală sau judeţeană vizitatorului din alte oraşe sau ţări pe timpul vizitei sale, ca instrument prealabil de lucru sau „ca amintire”? Îi pot oferi acest ghid, această oglindă a oraşului, ceea ce merită să vadă şi să identifice el în oraş sau în apropierea lui. Şi atunci, fireşte că acest ghid va fi cel puţin bilingv. Sunt aceste proiecte viabile? Nu sunt? Ne reprezintă sau nu ne reprezintă? Dar ele se pot, cel puţin, discuta. Pentru că ne privesc pe toţi şi ar fi în sensul profesionalismului multor lucruri făcute, coordonate sau finanţate până acum de instituţia căreia mă adresez.